Un blestem chinez suna cam asa: «Îti urez sa traiesti într-o epoca interesanta!»

Si a fost, într-adevar, interesanta perioada copilariei si a adolescentei noastre, desi eram prea tineri ca sa întelegem mare lucru: unii au înteles mai repede, altii mai încet.” (Matei Cazacu)

„Liceul nu este doar locul primei instructii, al buchiselii disciplinate.

Este, inevitabil, si un loc al memoriei: cu totii ne amintim si – la vârsta nostalgiilor pre-senile – povestim celor mai tineri ispravi de pe vremea când eram elevi: sotii spectaculoase, complicitati camaraderesti, idile timide, dascali aprigi sau caricaturali, vise adolescentine, escapade, mascari, vitejii, totul într-un sos de duiosie previzibila, pe laitmotivul «A fost odata…»

Când însa amintirile cristalizeaza într-o retea stabila, mereu actuala, când ele ies din sfera episodicului mai mult sau mai putin întâmplator, spatiul care le întretine nu mai este un simplu loc al memoriei, ci devine un loc al destinului.

Adica al unor evenimente resimtite ca repere formative, al unor întâlniri decisive, modelatoare, al unor «coincidente» existentiale, care fac parte nu dintr-un album cu file îngalbenite, ci din structura biografiei noastre, din croiala ei netrecatoare.

Nu orice loc al memoriei, nu orice spatiu al întâlnirilor constituie un potential loc al destinului.

E nevoie de o constiinta comunitara a apartenentei la acelasi „design” istoric, de persistenta în timp a experientelor de viata traversate împreuna, pe scurt, de un interes viu si solidar pentru evenimentele trecute.”

Andrei Plesu

„Am încercat, pe de o parte, sa înteleg epoca în care ne-am nascut si am trait, si sa-i fac si pe colegii si contemporanii mei sa reflecteze la viata lor în România anilor 1950–1960, pe de alta.

Am trait cu totii împreuna primele doua decenii ale regimului comunist si am pastrat, cum era si normal, amintiri deosebite. Pentru unii au fost vremuri bune, pentru altii mediocre sau proaste, pentru câtiva, un adevarat cosmar.

Formam o grupa de vârsta nascuta imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, într-o perioada când o lume întreaga disparea pentru a lasa locul alteia.

Un blestem chinez suna cam asa: «Îti urez sa traiesti într-o epoca interesanta!»

Si a fost, într-adevar, interesanta perioada copilariei si a adolescentei noastre, desi eram prea tineri ca sa întelegem mare lucru: unii au înteles mai repede, altii mai încet.” Matei Cazacu