Eroii romanului Povești de groază sunt oameni obișnuiți, locuitori ai unei așezări de pe malul Dunării: țărani și zilieri, un preot catolic și un pastor reformat, o tânără cu mintea rătăcită, chinuită de epilepsie și pofte trupești, un colos, ajutor de brutar, posedat de diavol și harnica lui mamă, aristocrați exilați și doamne în vilegiatură, un tânăr genial osândit să trăiască într-un scaun cu rotile, care-l ține departe de dragostea vieții lui, o frumoasă studentă.

Aceste figuri, personaje cufundate în bunătatea și răul pe care-l fac sau care le înconjoară, sunt însoțite la răstimpuri de fantome.

În intriga ce se întinde pe câteva zile, cu vertiginoase întoarceri în timp și incursiuni în realități paralele, cunoaștem multiple versiuni ale căderii, vulnerabilității, dependenței și violenței pe care cei aflați în suferință le percep ca pe singura lor viață.

Ne aflăm într-un univers care comunică cu lumile lui Céline și Cehov, în care limbajul și realitatea, ce-și au propriile legi greu de pătruns, intră în contact cu neputința de a articula, unde nu doar egoismul și bunătatea își croiesc drum, dar și forțe ale haosului, energii demonice care împing personajele în direcții necunoscute.

„Un maraton de lectură care te fascinează și te contrariază în același timp."

- Welt am Sonntag
„Spre finalul acestui roman obsedant, care combină naturalismul drastic cu pasaje narative strălucitoare, tensiunea interioară a acestei lumi sătești antagoniste se eliberează într-un carusel nebunesc de catastrofe individuale."

- Schwäbische Zeitung

„Un roman ce se petrece în întregime în această lume și, în același timp, într-o viață întunecată, viața de apoi."

- Der Tagesspiegel

„Oricine citește acest roman aude un întreg sat vorbind, dar la urechile lui ajunge și ce rămâne nespus." - Frankfurter Allgemeine Zeitung