De la fanarioti pâna la perioada interbelica, trecând prin regimul comunist si ajungând în contemporaneitate, orasul s-a nascut si a evoluat sau involuat, ramânând o constanta în viata noastra.

„Intrând în atmosfera spirituala a celor sase cafenele, cu clientela lor pestrita, întelegi emulatia creatoare aparuta acolo, solidaritatea si acel cumul de elemente care le-au transformat în adevarate simboluri de viata bucuresteana .

Întemeiate de un polonez, un boier pamântean, un aromân mester într-ale cofetariei, un evreu ori un grec, cafenelele s-au altoit mereu, pentru rentabilitate, pe lânga restaurante.

Si ar fi ramas simple debite de cafea, fie ea svart, turceasca sau marghilomana, daca, pe nesimtite, nu ar fi ajuns sa fie populate de elita culturala a capitalei.

Cârcotasii ar putea spune ca bucurestenii n-au fost originali, ci au imitat modelul francez (Le Procope) sau pe cel vienez (Sacher).

E doar o nalucire fiindca faima cafenelelor bucurestene a fost data de un lung sir de personalitati românesti. ”

Georgeta Filitti