In ziua in care implineste 30 de ani, functionarul Josef K. este arestat si dus intr-un salon in care, spr marea lui surprindere, doi paznici ii mancau micul dejun.

Inca de la prima fraza, cititorul intra in contact cu absurdul situatiei in care protagonisul este aruncat: "Pe Josef K. il calomniase pesemne cineva, caci, fara sa faca nimic rau, se pomeni intr-o dimineata arestat."

Paznicii il informeaza cu seninatate ca este arestat, dar ca ramane totusi in stare de liberatate si poate merge in continuare la serviciu.

Naucit de toata situatia din care nu mai intelege nimic, josef K. se intoarce acasa, iar in ziua imediat urmatoare isi reia activitatea de prim-procurist la banca.

Mai tarziu, Josef K. este trimis fara nicio explicatie sa caute tribunalul unde, intr-o duminica, urma sa i se ia un interogatoriu.

Pe parcursul desfasurarii actiunii, personajul principal este din ce in ce mai derutat de absurdul situatiei. Nestiind ce culpa sa-si atribuie el nu se poate apara si, prin urmare, este obligat sa ramana prins in aceasta situatie lipsita de sens.