Psihologia Sinelui, întemeiata de Heinz Kohut, este una dintre cele mai importante orientari din psihologia, psihoterapia si psihanaliza contemporana.

Pornind de la tulburarile narcisice de personalitate, frecvente în clinica sa din America anilor ’50, Kohut se distanteaza de teoria pulsiunilor elaborata de Freud pe baza tratarii nevrozelor, foarte raspândite în Europa începutului de secol.

În centrul psihologiei sinelui se va afla linia narcisica a dezvoltarii psihice, pe care Kohut o considera prioritara. Sinele, obiectele sinelui, oglindirea, transferul narcisic iau locul principalelor concepte freudiene. Importantele modificari teoretice se concretizeaza în înnoiri ale tehnicii, între care privilegierea empatiei în raport cu interpretarea se situaza pe primul plan.

Sintetizând întreaga conceptie a lui Kohut, prelegerile interactive sustinute de el la Chicago la mijlocul anilor ’70 se adreseaza psihoterapeutilor, psihiatrilor, psihologilor, precum si tuturor celor interesati de cunoasterea de profunzime a omului.

Heinz Kohut (1913–1981), psihiatru si psihanalist, a predat la Universitatea din Chicago si a fost presedinte al Asociatiei Americane de Psihanaliza si vicepresedinte al Asociatiei Psihanalitice Internationale. Cartile sale cele mai importante sunt: The Analysis of the Self (1971), The Restoration of the Self (1977) si How Does Analysis Cure? (1984).

Paul Tolpin si Marian Tolpin sunt psihanalisti formatori si supervizori la Institutul de Psihanaliza din Chicago.