Despre toate transformarile majore de la ?nceputul dezvoltarii fiintei umane spunem ca se "?nvata".

Despre copil spunem: ?nvata sa mearga, ?nvata sa vorbeasca, sa scrie, sa citeasca?

Mai t?rziu, spunem tot mai rar ?nvata si mai ales spunem ca ?nvata lucrurile care se refera la achizitionarea de cunostinte (?nvata matematica, istoria etc.).

Mai rar g?ndim despre adult ca a ?nvatat si ?nvata sa iubeasca (sau sa nu iubeasca), sa lupte pentru visurile lui (sau sa renunte la ele), sa ?si asume responsabilitati (sau sa le evite).

Cunoasterea omului a evoluat suficient de mult ca sa stim (la nivel teoretic - formal) ca omul ?nvata aproape tot ce ?l face om. stim ca omul ?nvata semnale, semnificatii si teorii, preferinte, obisnuinte, interese, atitudini si valori.

Stim ca ?n domeniul cognitiv omul ?nvata sa perceapa si sa ?nteleaga lumea dar si sa o evalueze, sa decida daca o mentine neschimbata sau daca o schimba. stim ca si ?n sfera motivationala, omul ?nvata, de exemplu, sa aiba nevoie de o diploma universitara, de o casa spatioasa, de? biblioteca sau telefon mobil, ca ?si diversifica gama motivatiilor pentru diferite activitati (?nvata pentru a se respecta pe sine si pentru a fi respectat) sau o restr?nge (dispar motivele de a actiona pentru obtinerea licentei?daca licenta ?ntr-un domeniu de specializare nu-i mai asigura practicarea profesiei pentru care s-a specializat).

La nivel empiric, ?n contextul vietii noastre de zi cu zi, tinem oare cont de faptul ca totul se ?nvata ? si binele si raul? tinem cont de faptul ca, ?n conditii de stimulare informationala (prin achizitia de cunostinte si de noi modalitati de utilizare a cunostintelor) omul ?nvata sa aiba nevoie de cunoastere, asa cum ?nvata, ?n conditii de deprivare informationala, sa traiasca fara informatii, fara cunoastere?

Ca ?nvata sa iubeasca la fel ca si sa urasca, sa comunice la fel ca si sa nu comunice?

Sa aspire la noi si noi realizari sau sa-si ?nabuseasca aspiratiile, sa lupte pentru ceea ce doreste ca si sa renunte la ceea ce nu poate obtine?

Sa evite durerea dar si sa nu o mai evite (resemnarea dob?ndita!), sa aiba sau sa nu aiba ?ncredere ?n el?

Tinem cont de faptul ca omul ?nvata cine este, cum actioneaza, c?t este de eficient si prin aceasta ?nvata sa se respecte (sau nu), sa ?ndrazneasca din ce ?n ce mai multe si mai mult sau din contra sa nu mai ?ndrazneasca?

Un mare teoretician si practician al optimizarii ?nvatarii spunea: ?Singurul lucru cu totul caracteristic ce se poate spune despre fiintele omenesti este ca ele ?nvata.

Devenind constient de capacitatea lui de a ?nvata, reflect?nd asupra ei, cercet?ndu-o (asa cum a facut cu reproducerea, cu ereditatea si cu multe altele), omul si-a asumat responsabilitatea de a interveni ?n mecanismele ei cele mai subtile.

Am putea spune ca omul a ?nvatat sa aspire la a controla ?nvatarea ?n scopul optimizarii influentei ei asupra competentei sale generale nu doar de a raspunde unui mediu din ce ?n ce mai complex, ci si de a transforma mediul conform propriilor nevoi, din ce ?n ce mai complexe.

Aceasta carte si-a propus, ?nca de la prima ei editie, din anul 2007, sa surprinda nuantarile si distilarile pe care le-a ?suferit? conceptul de ?nvatare umana, de la impunerea lui ?n psihologie p?na la statutul de concept-pivot al unei ramuri a psihologiei generale (psihologia ?nvatarii).

Scopul unei asemenea incursiuni nu a fost unul pur teoretic, abstract, ci, mai degraba acela de a evidentia faptul ca progresul ?n cunoasterea ?nvatarii a ?nsemnat progresul ?n cunoasterea si afirmarea fiintei umane nu numai ca fiinta reactiva ci si ca fiinta generativa, proactiva, care aspira la dob?ndirea abilitatii de a-si utiliza constient, eficient teribila capacitate de a ?nvata ?n impresionantele procese ale auto?mplinirii existentiale si ale evolutiei spirituale.