Eu fac o ?ncercare filosofica, prezent?nd un Platon istoric si permanent, aceste doua fete caracteriz?nd orice personalitate. Prin stat el a stratificat corpul social si-a ?ncercat formularea unei ordini rationale, a justului imanent. (...)

Meditatia nu i-a oferit ?certitudinea empirica a idealismului problematic al lui Descartes, care nu se ?ndoieste de sine? (Kant, Critica ratiunii pure) fiindca autocunoasterea terestra nu este posibila, fara inspiratia venita de la zeu. ?n miscarea g?ndirii lui ?ntre pam?nt si cer, [Platon] ne prezinta omul complet si imperfect de aici si omul incomplet de dincolo, sufletul nemuritor.

Nemurirea integrala formeaza continutul crestinismului. (...) Nu discut doar ipoteza ca Platon ar fi atins adevarul, ci si platonismul ?n sine, permanenta sa, care consta ?n nelinistea metafizica a omului cautator si din certitudinea dogmatica a celui primitor, a relatiei dintre credinta si stiinta, dintre Dumnezeu, om si lume, ?nauntrul acestor termeni adevarul contopindu-se cu m?ntuirea.

Petre Tutea