Sosit ?n Rom?nia, la ceva mai mult de un deceniu de la c?stigarea independentei depline a poporului rom?n, ca print mostenitor, Ferdinand provenea dintr-o veche casa domnitoare germana cu ad?nci traditii si ?nrudiri cu ?ntreaga Europa a vremii.

El s-a integrat treptat, dar destul de repede, ?n societatea rom?neasca. A ?nvatat cu s?rguinta limba rom?na, istoria, a cunoscut traditiile si obiceiurile strabune ale poporului rom?n.

Fire retrasa, emotiva, putin comunicativa, dar cult, distins, elegant si manierat, t?narul principe a stat multa vreme ?n umbra unchiu?lui sau Regele Carol I, departe de fram?ntarile si disputele poli?tice. Cu toate acestea, Ferdinand era animat de spirit democratic, caci ura tirania, respecta si aprecia pluralismul politic.

Ca rege, Ferdinand s-a bucurat de momentele de glorie ale tarii: revenirea triumfala ?n Bucuresti la 1 Decembrie 1918, dupa doi ani de exil, dar mai ales ?ncoronarea de la Alba Iulia din 15 octombrie 1922 ca Suveran al tuturor rom?nilor. si-a diminuat meritele ?n realizarea Rom?niei Mari.

A primit actele istorice ale Unirii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, ?nt?mpin?nd delegatiile acestor vechi pro?vincii rom?nesti cu gratitudine si solemnitate.

A precizat cu fiecare ovatie ca faurirea Rom?niei ?ntregite este opera ?ntregului popor rom?n, uit?nd ?nsa sa semnaleze contributia sa importanta.