Perioada tratată de Emil Bock în acest ultim volum dedicat Vechiului Testament (Regi şi profeţi, volumul III din seria Contribuţii la istoria spirituală a omenirii) cuprinde sfârşitul celei de a treia epoci postatlanteene (egipteanăchaldeană- mesopotamiană-asirobabiloneană) şi începutul epocii a patra postatlanteană de cultură (a civilizaţiei greco-latine).

Tratarea evenimentelor din ultimul mileniu dinainte de Christos şi a implicaţiilor acestora permite autorului o incursiune prin trei trepte sufleteşti.

Întâlnirea epocii a treia şi a celei de a patra este fundalul celor descrise de Emil Bock.

Abordarea însă corespunde particularităţilor sufletului conştienţei, adică următoarei epoci de cultură, cea în care ne aflăm noi acum.

Metoda de lucru a lui Bock transcende abordarea tradiţional istorică sau teologică a Scripturilor vechi testamentare şi se adresează sufletului conştienţei cititorului, care devine participant trezit la cele descrise şi zugrăvite în lucrare.

Sorin Țigăreanu