Scrisa pe baza documentelor oficiale imperiale, din arhivele de la Budapesta si Viena.

"Revolutiunea national-sociala a lui Horia, Closca si Crisan moment de rascruce in istoria nationala.

Romanii sunt un popor extrem de tolerant, supus si ingaduitor fata de toti cati i se urca in carca, dintre ai lui sau din afara, considerand subjugarea ca un dat divin, pentru pacatele pe care le-ar fi savarsit pana la al noualea neam in urma.

Dovada ca au asteptat rezolvarea problemelor sociale sau nationale de la bunul Dumnezeu - ceea ce s-a si intamplat adesea de la sine, mai ales in timpurile vechi, cand barbarii nu poposeau mai mult de cateva generatii pe aceste locuri.

Cum insa, dupa marile libertati si volnicii din secolele XIII-XV si in parte din secolul al XVI-lea, apasarea interna si externa s-a intetit, pana la a-i transforma in adevarati robi, vite de munca, fara nici un drept, in sufletele lor nedreptatea a inceput sa zamisleasca tot mai mult revolta, cu deosebire in Transilvania, unde exploatarea impinsa spre limite incredibile era dublata de desconsiderarea totala nationala.

Si, la un moment dat, durerea a trebuit sa izbucneasca, indiferent de cauzele concrete care au provocat-o.

Preaplinul s-a revarsat in singura rascoala (,,revolutiune") romaneasca cu adevarat plenara - nationala si sociala - aceea a lui Horia.

Spunem ,,singura", pentru ca cele de la 1437 (de la Bobalna) sau de la 1514, a lui Doja, au fost miscari comune, ale romanilor cu ungurii si secuii, impotriva nobilimii, sfarsite, paradoxal, datorita crearii acelei Unio trium nationum, prin eliminarea pentru aproape o jumatate de mileniu a romanilor din viata publica si din sfera drepturilor firesti oricarei fiinte umane.

,,Revolutiunea" lui Horia era o descarcare a incrancenarilor seculare mocnite ale primilor locuitori ai tarii impotriva...