Riscurile puterii celor care ajuta
"Fie ca suntem psihologi, medici, profesori sau asistenti sociali, ne-am dedicat unei profesii în care ajutam oameni aflati în suferinta, în nevoie, în nestiinta, oameni pe care îi salvam, îi protejam, îi sustinem sau îi crestem. Profesii dificile, care cer mari eforturi, dar ofera si mari satisfactii.
Exista însa doar aceasta parte luminoasa? Putem face doar bine? Confruntati în permanenta cu destine tragice, terapeutii pot aluneca pe panta umbrei, evitând suferinta neputintei.
Prin cartea de fata, scrisa într-un limbaj accesibil si plina de exemplificari, Guggenbühl-Craig ne permite sa examinam si latura întunecata a profesiei, unde îi gasim pe cei care ajuta urmarind nu beneficiul celuilalt, ci propriul beneficiu si detinerea puterii – sarlatanul, impostorul, ipocritul, falsul profet.
Si sa descoperim si solutia – maturizarea psihica, reducerea clivajelor prin explorarea psihicului în întregimea sa, astfel încât asistentul social sa nu mai considere ca îsi poate practica profesia inginereste, profesorul sa nu mai creada ca doar elevii sunt copilarosi, iar terapeutul sa nu mai vada boala doar la pacientii lui.
Adolf Guggenbühl-Craig a fost profesor la Institutul C.G. Jung din Zürich, analist jungian cu peste 50 de ani de experienta clinica.
Se vorbeste foarte mult despre dificultatile clientilor si ale pacientilor, dar foarte putin despre umbra analistului.
Formarea asistentilor sociali, a surorilor medicale, a profesorilor, a asistentelor comunitare, a medicilor s.a.m.d. ar trebui sa urmareasca informarea într-o maniera cât mai limpede a celor aflati în formare referitor la faptul ca, în sensul descris de mine, problemele clientilor lor sunt si ale lor.
Asemenea replicii judecatorului englez care vede un criminal condamnat la moarte îndreptându-se catre locul executiei, si cei ce si-au ales aceste profesii ar trebui sa-si spuna mereu: „Doar prin mila Domnului nu sunt eu în locul lui"". - Adolf Guggenbühl-Craig
Un psihoterapeut poate suferi de anumite simptome nevrotice compulsive de care îl poate elibera totusi, pe pacient. Dar procesul de individuare al pacientului va fi doar arareori activat daca în terapeut acest proces nu este activ.
Pentru analist, confruntarea cu umbra analitica este parte din procesul de individuare. Este foarte dificil pentru analist sa intre în contact cu propriul sine fara sa-si activeze umbra profesionala.
Caci sarcina sa, propria sa cale catre individuare, trece prin însusi câmpul de lucru al activitatii sale profesionale, asa cum se întâmpla, de altfel, si în cazul altor oameni.
- Adolf Guggenbühl-Craig"
