Războaiele Oscarului - O istorie a Hollywoodului în aur, sudoare și lacrimi

America nu are regalitate. Are Premiile Academiei.

Timp de nouă decenii, starlete perfect coafate, actori șarmanți și producători obsedați de câștig au alergat după Oscarul atât de greu de obținut.

Ceea ce a început în 1929 ca un banchet al industriei s-a transformat acum într-o ceremonie sacră, cu covoare roșii, plicuri și omuleți din aur.

Dar nu vă lăsați păcăliți de fast: dincolo de orice, Oscarul este un câmp de luptă, în care istoria Hollywoodului se desfășoară în drame mari și mici.

În Războaiele Oscarului, Michael Schulman relatează istoria remarcabilă și tentaculară a Premiilor Academiei și a dramelor personale – unele emblematice, altele inedite – care s-au jucat pe scenă și în spatele camerei.

Spre deosebire de alte cărţi pe acest subiect, fiecare capitol plonjează adânc într-un anumit an, conflict sau chiar categorie care spune o poveste mai amplă a schimbării culturale, de la Louis B. Mayer la În lumina lunii.

Schulman examinează modul în care covorul roșu traversează un teritoriu disputat, iar învingătorii nu sunt întotdeauna la fel de clari ca numele extrase din plicuri.

În focul încrucișat sunt prinși oameni: ambiţiile lor zădărnicite, epifaniile lor artistice, colaborările lor dezordonate, visurile lor împlinite sau năruite.

În noaptea Oscarului, adevăratele intrigi, istericale și inimi frânte nu se află doar în filmele recompensate, ci și în culisele luptei pentru premii.

Schulman are ochiul și urechea perfecte pentru dramele grăitoare și distractive și pentru comediile ușoare care marchează drumul până la câștigarea Oscarului

. — Graydon Carter, redactor-șef al Vanity Fair

Profund documentată, perspicace și extrem de distractivă, Războaiele Oscarului urmărește istoria celei mai mari nopţi a Hollywoodului, de la dispariţia filmelor mute până la pandemoniul „pălmuirii”, trecând prin dezastrul Albei-ca-Zăpada și insurgenţa Miramax.

În același timp lucidă și maliţioasă, este resursa ideală pentru oricine și-a dorit întotdeauna să se strecoare în culise.

— Emily Nussbaum, autoarea cărţii I Like to Watch