Sa ridem cu Nea Marin„De Pasti 2014 am deschis manuscrisele lui. Cu emotie, chiar cu teama. Teama ca amintirile ma vor întrista, ca vor rascoli dorul, ca vor învîrti lama de cutit în rana nevindecata a lipsei lui...
Dorul a ramas dor, dar m-am trezit ca rîd în hohote, ca rîd cu lacrimi citind ispravile lui Nea Marin... si din nou, ca în tinerete, îmi era teama ca voi ajunge la finalul povestii.
Foarte putina lume stie ca textele cu Nea Marin sînt scrise în totalitate de el, de Amza.
Un umor sanatos, fara pic de vulgaritate, un umor cu o tîra de poezie, un umor curat. ti-e drag sa citesti, dar se mai întîmpla ceva: nu numai ca parca îi auzi vocea, dar ai impresia ca îti si apare în fata ochilor Nea Marin din Bailesti... hîtru, sanatos, vesel.
Despre foile ce ramîneau pe birou peste noapte, foile scrise cu cerneala albastra, si despre mirosul lor, un amestec de miros proaspat de hîrtie, miros de cerneala si parfumul lui tata, de lavanda, nu se poate povesti...“
(Oana PELLEA)
