Cercetarile lui Jean Piaget ?n domeniul psihologiei copilului, efectuate pe parcursul a aproape patruzeci de ani, au vizat nu doar perfectionarea metodelor pedagogice sau educative, ci si o mai profunda cunoastere a omului.

Din perspectiva lui Piaget, pentru a putea ?ntelege natura si functionarea mecanismelor mentale la adult, este necesara ?ntelegerea formarii acestor mecanisme la copii.

Articolele si conferintele publicate ?n volumul de fata constituie un rezumat impresionant al operei autorului. ?n prima parte, ele prezinta ceea ce este esential ?n descoperirile lui Piaget ?n domeniul dezvoltarii mentale si afective a copilului. ?n a doua parte, sunt abordate c?teva probleme centrale ? precum cele ale g?ndirii, limbajului si afectivitatii ? ?ntr-o dubla perspectiva: genetica si structuralista.

Studentii, psihologii si toti cei interesati de psihologia dezvoltarii vor gasi ?n aceasta carte raspunsuri la diferite ?ntrebari legate de dezvoltarea inteligentei, de dob?ndirea notiunilor de numar, spatiu si timp, de functia limbajului, de dezvoltarea g?ndirii, a afectivitatii sau a simtului moral.

Jean Piaget a fost un psiholog, biolog, logician si filosof elvetian cunoscut pentru cercetarile sale din domeniul psihologiei dezvoltarii. A predat cursuri de Psihologie genetica la Universitatea din Geneva si la Sorbona (Paris) si a fondat Centrul International de Epistemologie Genetica din Geneva. A scris numeroase studii si carti despre dezvoltarea mentala si afectiva a copilului.

Conform unei legi ale carei manifestari le-am vazut deja la sugar, apoi ?n copilaria mica, orice capacitate noua a vietii mentale ?ncepe prin ?ncorporarea lumii ?ntr-o asimilare egocentrica, ajung?nd abia ulterior la echilibru, prin compunerea cu o acomodare la real. Exista deci un egocentrism al sugarului, care asimileaza universul la activitatea sa corporala si un egocentrism al copilariei mici, care asimileaza lucrurile la g?ndirea ?n formare (joc simbolic etc.). Aceasta ultima forma de egocentrism, cea a adolescentului, se manifesta prin credinta ?n atotputernicia reflectiei, ca si cum nu sistemele ar trebui sa se supuna realitatii, ci lumea ar trebui sa se supuna acestora - Jean Piaget

Mai ?nt?i, cei mici (sub 7 ani) neaga, ?n general, ideea de conservare a zaharului dizolvat si, a fortiori, pe cea a greutatii si volumului legate de aceasta. Pentru ei, faptul ca zaharul se dizolva implica aneantizarea totala si disparitia sa din real. Ram?ne, evident, gustul de apa ?ndulcita, dar, dupa cum spun ei, acest gust va disparea ?n c?teva ore sau zile, exact ca un miros sau, mai precis, ca o umbra ?nt?rziata, sortita neantului. Dimpotriva, pe la 7 ani, zaharul dizolvat ram?ne ?n apa, adica exista o conservare a substantei. Dar sub ce forma? Pentru unii dintre subiecti, el se transforma ?n apa sau se lichefiaza ?ntr-un sirop, care formeaza cu apa un amestec: este explicatia prin transmutare despre care vorbeam mai ?nainte - Jean Piaget

Cuprins

Avertismentul editorului francez

Partea I

1. Dezvoltarea mentala a copilului

I. Nou-nascutul si sugarul

II. Copilaria mica, de la doi la sapte ani

III. Copilaria de la 7 la 12 ani

IV. Adolescenta

Partea a II-a

2. G?ndirea copilului mic

3. Limbajul si g?ndirea din punct de vedere genetic

4. Rolul notiunii de echilibru ?n explicatie ?n psihologie

5. Probleme de psihologie genetica

6. Geneza si structura ?n psihologia inteligentei

Bibliografie