Tocmai Tito, cel care i-a sugerat lui Stalin sa creeze Cominformul, a ajuns sa-si atraga rapid furia URSS. Îndepartarea lui temerara de « modelul sovietic » a fost pedepsita cu conspiratii amenintatoare ale «partidelor fratesti ».

Pentru Dej, zelos slujitor al Kremlinului, Tito era « cel mai rau dusman al socialismului »... pîna la moartea lui Stalin.

Recomandare:

« Iuda Tito »

În România, primele reactii la adresa exluderii Partidului Comunist Iugoslav din rîndul Cominformului au aparut în presa. Leonte Rautu, ideologul partidului, a publicat la 1 iulie 1948 un articol pe tema rezolutiei semnate la Bucuresti.

Tonul parea blînd, se mai spera într-o întoarcere a iugoslavilor « pe calea cea buna ». Desi nu contesta rolul lui Tito în lupta împotriva nazismului, Rautu îl acuza de a fi uitat ca « factorul hotarîtor al victoriei finale a fost Armata Sovietica ».

Ana Pauker reprosa însa « tovarasilor » iugoslavi refuzul autocriticii, greseala de neiertat pentru adevaratii comunisti. Abordînd probleme doctrinare, îi recomanda lui Tito studierea « cursului scurt al istoriei staliniste a Partidului Comunist al URSS ». Treptat, comunistii români si-au înasprit tonul. Noile « descoperiri » legate de afaceri de spionaj iugoslav în favoarea Occidentului trebuiau valorificate propagandistic.

În luna noiembrie 1949, Gheorghe Gheorghiu-Dej a citit raportul despre situatia interna a Iugoslaviei în plenul sedintei Cominformului. Regimul titoist era descris în cele mai sumbre culori. Teroarea, cenzura, înfometarea populatiei erau « la ordinea zilei ». Politica Iugoslaviei era definita ca « national-sovinista, rasiala de tip fascist ». Acuzatia suprema ce s-a adus lui Tito a fost legatura cu serviciile secrete « imperialiste ». [...]

Autorii volumului prezinta o serie de 40 de documente, însotite de un studiu introductiv. Culese din fondurile Arhivelor Centrale Istorice Nationale, dar si din arhivele americane si rusesti, documentele sugereaza amploarea diplomatica a conflictului sovieto-iugoslav.

Pe lînga punctele de vedere ale partilor implicate - iugoslava (scrisori ale lui Tito, discursuri ale subalternilor sai M. Djilas si E. Kardjeli, comentarii ale agentiei de presa Taniug) si sovietica (corespondenta lui Stalin si M. Suslov) -, sînt inserate si interesante marturii ale reprezentantilor Legatiei americane de la Bucuresti. Viziunea româneasca despre conflict este surprinsa prin redarea unor documente ale Comitetului Central al PMR

Florin Mihai
Jurnalul National, 10.05.2007