Chiar si in cel mai confidential spatiu cu putinta, cabinetul de psihoterapie, se intampla uneori ca anumite lucruri sa ramana nespuse.

De ce mint clientii? Dar terapeutii?

Ce fel de teme tind sa fie tainuite, minimizate sau disimulate?

Dupa ce ofera o perspectiva asupra acestei problematici generale: modurile tipice in care clientii insala in terapie, dificultatile pe care terapeutii le au in detectarea secretelor si minciunilor, precum si motivele pentru care nesinceritatea pacientului este importanta, autorii ofera rezultatele studiilor pe care le-au desfasurat pe aceasta tema si ilustreaza prin bogate exemple clinice natura specifica a celor mai comune minciuni si secrete ale clientilor: ganduri suicidare si de autovatamare, probleme sexuale, abuz de substante, traume, precum si tema progresului clinic si a sentimentelor clientului fata de terapeut.

Cartea poate fi utila atat psihoterapeutilor, profesorilor si studentilor din domeniul sanatatii mentale, dar si clientilor pentru care acest demers fascinant este inca in desfasurare, si care vor regasi in paginile acestei lucrari numeroase elemente cu care se vor identifica.

Fragment:

"Stiam ca, daca aduceam vorba despre asta, sfarseam prin a vorbi toata sedinta pe aceasta tema sau, cel putin, ea ar fi fost in mintea terapeutei.

Mi-am privit autovatamarea ca pe o extensie a celorlalte probleme mai largi pe care voiam sa le discut...

Simteam ca daca am fi discutat mai mult despre asta, am fi alergat dupa potcoave de cai morti.

Am inteles de ce faceam ceea ce faceam, dar voiam sa vorbesc despre lucruri mai importante.

Pentru aceasta clienta, autovatamarea reprezenta un buton rosu, ce putea distrage atentia si care ar fi impiedicat-o sa abordeze "problemele mai adanci", aflate in spatele depresiei sale si a comportamentului de autoranire."

****

"A vorbi sincer si deschis despre sex si sexualitate nu este intotdeauna simplu, atat pentru terapeut, cat si pentru client.

Deseori, acest lucru presupune dezvatarea unor interdictii impregnate profund, precum si a unui sentiment puternic ca, procedand astfel, sunt nesocotite regulile societatii.

Putem intelege de ce evitarea pe de-a-ntregul a acestor subiecte in terapie reprezinta, adesea, varianta mai simpla sau, aparent, chiar necesara.

Si, cu toate acestea, capacitatea de a vorbi liber despre o parte a vietii atat de profund personala si cu o influenta atat de puternica poate avea un efect eliberator, o modalitate de a integra acele aspecte ale sinelui ce se simt rusinate atunci cand sunt privite prin ochii unei alte persoane."