Cand primul imparat al Chinei unite, Qin Shi Huangdi, a simtit ca i se apropie sfarsitul a decretat sa fie inmormantat intr-o piramida si ca mormantul sau va fi protejat de o armata nemuritoare de soldati de teracota.

In 1974, arheologii au descoperit primul din cei peste 8 000 de soldati de teracota in marime naturala, fiecare cantarind aproximativ cinci sute de kilograme, ingropati in jurul anului 220 i.Hr. langa mormantul piramida al imparatului.

Maurice Cotterell ne arata cum Shi Huangdi – ca si faraonul Tutankhamon, Pacal al mayasilor si Viracocha din Peru – era un pastrator al stiintei solare sacre a anticilor, o stiinta care insemna o intelegere complicata a efectelor Soarelui asupra lucrurilor pamantesti, ratei fertilitatii si personalitatii.

Pastratorii acestei stiinte au invatat ca sufletul era nemuritor si destinat sa se transforme in energie stelara, sau sa se intoarca pe pamant, in functie de progresul spiritual individual din viata fiecaruia.

Folosindu-si modul sau de intelegere unic a cum si de ce civilizatiile antice si-au codificat aceasta stiinta extraordinara, Cotterell decodifica mesajul de ramas-bun al imparatului, inchis in soldatii de teracota – un mesaj care dezvaluie adevaratul scop al vietii si natura nepieritoare a sufletului.

Despre autor: Maurice Cotterell, matematician si fost om de stiinta la Institutul de Tehnologie Cranfield, a fost decorat cu medalia Voluntariado Cultural in anul 1992 pentru contributiile aduse culturii mexicane. Este autorul cartilor The Tutankhamun Prophecies si The Lost Tomb of Viracocha. Locuieste in Irlanda.

Fragment: Soldatii de teracota

Cum regleaza Soarele ascensiunea si declinul civilizatiilor

Pinul de Bristlecone, de pe coasta de vest a Americii de Nord, traieste pâna la 4000 de ani. Inelele sale contin informatii despre clima si activitatea solara din trecut, înca din anul în care a fost plantat. Pinii de Bristlecone foarte batrâni, care s-au transformat de mult în carbune, asigura date de acum cel putin 8000 de ani. De aici stim ca nivelul radiatiei solare variaza substantial de-a lungul perioadelor mari de timp. Cercetatorul american John Eddy a adunat date geofizice despre pinul de Bristlecone si a extras din ele o serie de variatii ale ciclului petelor solare începând cu acum 5000 de ani (figura A10), aratând ca nivelul radiatiei solare variaza, într-adevar, odata cu activitatea petelor solare. Daca teoria hormonala solara este corecta, atunci fertilitatea de pe pamânt trebuie sa fi variat, de asemenea, odata cu nivelul radiatiei solare de-a lungul istoriei.

Graficele lui Eddy au dovedit nu numai ca radiatia solara a fluctuat masiv în ultimii 5000 de ani, dar si ca valoarea minima a radiatiei a declansat mici ere glaciare pe pamânt. Profesorul Iain Nicolson a notat, în plus, ca graficele lui Eddy pareau, dintr-un motiv necunoscut, ca urmaresc ascensiunea si declinul civilizatiilor de-a lungul istoriei. Asa cum spune Nicolson, „datele sunt convingatoare, dar nu absolute.” Teoria hormonala solara rezolva enigma: pe masura ce nivelul radiatiei solare se reduce, populatia scade (figura A10).

Cum controleaza Soarele fertilitatea femeilor

În anul 1987, dr. Ross Aidey, consilier medical sef la Casa Alba în Administratia Reagan, a publicat o lucrare stiintifica (Cell Membranes, Electromagnetic Fields and Intercellular Communication), informând ca:

„...aproximativ 20% din celulele pineale de la porumbei, porci de Guineea si sobolani raspund la schimbarile atât de directie, cât si de intensitate ale câmpului magnetic terestru... provocând variatii în hormonul peptidic melatonina, ce influenteaza foarte puternic ritmurile circadiene.”

Ciclul ritmului biologic a fost deja stabilit de altii ca având o durata de 28 de zile la oameni, ceea ce corespunde exact cu perioada de rotatie de 28 de zile a Soarelui, asa cum este vazuta de pe pamânt. A devenit limpede faptul ca radiatia solara nu numai ca determina personalitatea, dar controleaza si comportamentul organismului uman dupa momentul nasterii; radiatia solara este transformata de centurile Van Allen în câmpuri magnetice modulatoare (Nicolson) care afecteaza nemijlocit sistemul endocrin (Aidey), determinând glanda pineala sa regleze productia hormonului-ceas, melatonina, de-a lungul perioadei de 28 de zile.

Cel putin, acesta era rationamentul, dar cum putea fi dovedit? Masurarea variatiilor melatoninei în raport cu schimbarile de comportament corespunzatoare este dificila, daca nu chiar imposibil de realizat, având în vedere natura subiectiva a comportamentului. Parea improbabil ca o legatura între cele doua sa fie vreodata demonstrata.Însa aceasta a ridicat o problema mai generala: exista oare o legatura directa între radiatia solara si activitatea endocrina a oamenilor?

La aceasta era mai usor de raspuns. Este mult mai simplu sa compari radiatia solara cu ciclul menstrual uman de 28 de zile; productia hormonilor fertilitatii este bine documentata si cunoscuta. Daca s-ar putea considera ca Soarele regleaza acesti hormoni, atunci aceasta ar sustine si ipoteza ca Soarele bioregleaza comportamentul prin reglarea sistemului endocrin si variatiilor productiei de melatonina.

Figurile A4-A8 înfatiseaza modul în care sistemul endocrin este reglat de radiatia solara; în figura A4 se poate observa cum hipotalamusul, o glanda micuta din creier, împreuna cu glanda pineala, trimite semnale chimice hipofizei, care raspunde prin producerea hormonului foliculostimulant (FSH) si a celui luteinizant (LH), ambele fiind necesare pentru eliberarea foliculului din ovar si fixarea în uter a zigotului (fetus timpuriu).

La rândul lor, ovarele produc hormonii sexuali estrogen si progesteron care, atunci când a fost realizata o cantitate suficienta de FSH si LH, nu mai alimenteaza hipotalamusul, glanda pineala si hipofiza, oprind, astfel, ciclul productiei de hormoni.