SUNT EU MEREU
În mine e un dram de departare
Ce tot m-alearga ca argintul viu.
Sub pasi îmi fuge timpul, iute schiu,
În fata-mi când un munte, când o mare.
Sunt eu mereu? Ma uit si una stiu:
Alcatuit din trasaturi bizare,
Din mozaic o pietricica doare,
Mutând-o, ma tot schimb din tata-n fiu.
?i-aceasta departare, acest hram,
Ce-l port în mine, sâmbure de foc,
Deopotriva mi-e si bat si ham,
Ma-ndeamna si struneste – si-i un joc
Mai vicios ca jocul de noroc –
