Maria Stahlbaum si fratele ei îsi asteapta cadourile în ajunul Craciunului, curiosi din cale afara sa vada ce vor primi de la nasul lor, ceasornicar si inventator iscusit.

Cînd în sfîrsit îsi primesc cadoul, un castel cu mecanism de ceas si cu cîtiva omuleti care se plimba înauntrul lui la nesfîrsit, Maria da cu ochii de o inventie care o fascineaza, un spargator de nuci, pe care nasul îl lasa în grija ei atenta.

Numai ca, într-o noapte, Spargatorul pare sa prinda viata.

Si nu numai el. Toate jucariile ies din dulap, din podea se ivesc o multime de soareci, condusi de regele lor, soarecele cu sapte capete, si încep sa se petreaca lucruri neobisnuite.

Maria patrunde pe tarîmul povestilor, o lume încîntatoare care dezvaluie atîtea posibilitati magice.

- Un cal, un cal, dau un regat pentru un cal!

În clipa aceea, doi soldati inamici îl însfacara de mantaua lui de lemn, iar Regele soarecilor, chitcaind triumfator din toate cele sapte gîtlejuri ale sale, se apropie în goana. Maria îsi pierdu cu totul cumpatul:

- O, sarmanul meu Spargator-de-Nuci! striga ea, plîngînd în hohote, si, pîna sa-si dea bine seama ce face, apuca papucul stîng si-l azvîrli cu putere în Regele soarecilor, care se afla în gramada cea mai mare. Totul se spulbera ca suflat de vînt. Maria simti în bratul stîng o durere si mai ascutita ca înainte...