Roman de dragoste, atipic, scris pe trei planuri si doua voci.

Povestea unei relatii, cu suisurile si coborasurile ei, in care lupta pentru a detine controlul este redata intr-o maniera poetica.

Un roman ca un poem-fluviu, scris pe trei planuri si doua voci, unde dorinta de a te abandona total celuilalt pierde in fata nevoii de a ramane in control, fie si doar (cu) o mica parte.

Un roman despre dorinta de a intelege ca o relatie sentimentala poate fi vazuta ca o aventura continua si ca o zi nesfarsita daca este privita din ambele perspective, plus o a treia: un vis.

Prin "Stii, Lavinia, caracatitele...", Leonida Neamtu se apropie cumva de realismul magic, prin elementul oniric si printr-un fel de zoomorfizare, pentru ca nici aici lupul nu va fi departe de om.