Un lung moment negru, acumulare de crize, orizont închis... În termenii lui Mircea Malita, asta înseamna ca România se afla sub o « pata ». Si România a cunoscut destule pete în istoria ei. Dar petele vin si trec.

Unele sunt lungi, dureroase, par ca i-au sters pe români de pe fata pamântului. si, miracol !, românii reapar, se reformuleaza, se readapteaza, continua sa alerge într-o cursa din care pareau sa fi fost eliminati.

Se cheama ca au « supravietuit ». Oare cum au facut ? Cum de scot iarasi capul dupa milenii de confruntari militare si diplomatice, dupa atâtea întârzieri « civilizationale » si atâta rezistenta « culturala », cum de mai misca, striviti între imperii ?

Dupa mii de pagini citite si poate tot atâtea ore de reflectie, Mircea Malita expune în 350 de pagini strategii constiente si inconstiente de prezervare practicate în tarile române, modele vechi si moderne de interpretare a reactiilor si a camarilor în care se acumuleaza experienta unui popor. Face portrete de eroi si de întelepti, rescrie istoria nationala din perspectiva încercarilor dramatice de a dura în conditii neprielnice.

Analizeaza celebrele noastre atribute – cumintenie, rabdare, viclenia celui mic în fata celui mare etc. – si celebrele noastre defecte – lene, hotie, ticalosie etc. – care îi apar ca niste motaieli si pacate firesti atunci când contextul nu ne ofera motivatia necesara pentru a ne mobiliza. Îi rezuma util pe cei care ne-au înteles bine, ca si pe cei care doar au crezut ca ne-au ghicit.

Si sfârseste prin a ne reîntrema moralul : n-am fost noi cei mai prosti în ultimii ani ! Suntem, ca atâtia altii, victimele degradarii acelui sistem occidental pe care, dupa o îndelungata « pata » a dictaturilor, ne-am repezit sa-l îmbratisam tocmai atunci când el « transforma cetatenii cu identitate confirmata de stat în consumatori ce se legitimau cu carnetul de cecuri ».
Aflam în carte si un exercitiu de prognoza – un domeniu în care Mircea Malita exceleaza de mult. Si ce se întrevede pentru noi ? Sunt posibile mai multe scenarii, ca de obicei. Dar, fie ca românul face pe mortul, fie ca se razboieste cu înca activele « curente extremiste dizolvante si decadente » (neoconservatorism, neoliberalism, postmodernism...), tot va supravietui. Va duce, adica, mai departe gena lui cu doina, cu brazi, cu stele, cu vatra aceea pe care vesnic bunicii le vor spune nepotilor povestile lor despre suferintele nemeritate ale unui ADN foarte bine înzestrat, flexibil si tenace. Un soi de basm al rezilientei.ro.

Adina Keneres