Sufletul meu, temnita mea
Extras din Eliberarea din temnita propriului suflet (– Nota a editorului)
Psihologii si terapeutii au dezvoltat fele de fel de metode si tehnici in acest sens. Parintele Simeon propune solutia sau terapia crestina, experimentata de sfintii Bisericii, care este simpla: incredinteaza-ti partea constienta din tine lui Dumnezeu, sau incredinteaza-te lui Dumnezeu atat cat te cunosti si cat simti despre tine, si odata predata lui Dumnezeu partea constienta a sufletului, va iesi la suprafata o parte echivalenta din subconstient si din inconstient.
Continuand demersul cu consecventa si iarasi incredintand lui Dumnezeu partea constienta din tine, va continua sa iasa la suprafata constienta alta parte din profunzimile necunoscute si intunecate ale sufletului.
Si asa pana cand vei scoate la suprafata totul si vei ajunge sa te cunosti pe tine insuti cu adevarat si in intregime.
In plus, te vei trezi ca ai ajuns la liman – sau pe malul celalalt, cum spune Parintele Simeon -, adica ai ajuns la Dumnezeu, pur si simplu pentru ca este momentul care coincide cu incredintarea sau predarea totala a sufletului sau a sinelui in mainile lui Dumnezeu.
Acesta este momentul eliberarii noastre din captivitatea sau din temnita propriului nostru suflet, care echivaleaza cu cunoasterea deplina a sinelui si cu posibilitatea de a-l stapani.
Este momentul adevarat al maturitatii noastre sufletesti, cand devenim, cu adevarat liberi si responsabili pentru ca devenim stapani pe noi insine. Este o maturitate duhovniceasca pe care, din pacate, cei mai multi dintre noi nu o atingem niciodata, murind sclavi in temnita adancului propriei noastre fiinte.
