Teatru V. Improvizatie la Alma. Ucigas fara simbrie
„Improvizaţie la Alma este o piesă în care încerc să-l imit pe Molière, fiind, de asemenea, o critică a unor critici.
Le reproșez criticilor dogmatismul, neînţelegerea artei, refuzul lor de a înţelege teatrul.
Criticii pe care-i pun în scenă în această piesă sunt niște critici militanţi.
Dacă răul pe care oamenii și-l fac unii altora își schimbă aparenţa, natura lui profundă rămâne aceeași.
Am scris ca să mă întreb la rândul meu despre această problemă, despre acest mister.
E tema piesei mele Ucigaș fără simbrie, unde ucigașul îl chestionează pe asasin încercând zadarnic să afle motivele urii acestuia.
Ura poate avea pretexte, motive – nu.
Asasinul omoară fiindcă nu poate face altfel, fără nici o motivaţie, cu un fel de candoare, de puritate.
Ucigându-i pe alţii, ne ucidem de fapt pe noi înșine.
A trăi dincolo de bine și de rău, a considera un lucru dincolo de bine și de rău, cum voia Nietzsche, nu este cu putinţă.
El a înnebunit de milă văzând un cal bătrân prăbușindu-se și crăpând.“
(EUGÈNE IONESCO)