Relatari savuroase despre Amza Pellea, Sica Alexandrescu, Octavian Cotescu, George Calboreanu, Marietta Sadova, Victor Rebengiuc, Lucia Sturdza-Bulandra, Liviu Ciulei, Radu Beligan, Olga Tudorache si multi altii.
Comunismul a avut teatru bun, dar acum avem unul si mai bun.
Nu trebuie sa-ti pui ochelarii pe nas ca sa vezi intorsatura teatrala de dupa leoniada din decembrie 1989.
Cartea lui Furdui va fi intoarsa si pe o parte si pe alta.
Lucrarea lui Dumitru Furdui (1936-1998), actor, dramaturg si scriitor, este o istorie a teatrului românesc în perioada de guvernamânt comunista fara rigurozitatea unei lucrari stiintifice.
Autorul face o comparatie între teatrul de dupa 1990 si teatrul din perioada anterioara, când era un mijloc foarte eficient de propaganda comunista devenit astfel prin activitatea excesiva a cenzurii.
În plus, cititorii vor descoperi relatari savuroase despre universul cultural si uman al teatrului românesc, realizate cu un talent fermecator. Redescoperim, asadar, în cartea sa mari personalitati ale lumii artistice românesti, cum ar fi Amza Pellea, Sica Alexandrescu, Octavian Cotescu, George Calboreanu, Marietta Sadova, Victor Rebengiuc, Lucia Sturdza-Bulandra, Liviu Ciulei, Radu Beligan, Olga Tudorache si multi altii.
Stilul lui Dumitru Furdui este direct, vivace, zeflemitor pe alocuri, debordând de sinceritate si împletind biografia teatrului românesc cu propria sa biografie din care reies detalii inedite, picante, despre calatorii, premiere rasunatoare, repetitii, întâlniri neasteptate, rasturnari de situatii.
Acest teatru în comunism l-a introdus în lumea jocurilor de culise si a textelor contorsionate de cenzura, dar, pe de alta parte, i-a oferit sansa de a-si urma profesia visata si de a-si afirma talentul actoricesc. Apoi, aflat în plina recunoastere a meritelor sale artistice, Dumitru Furdui alege sa plece în Occident, unde însa notorietatea sa întârzie sa apara. Sfârsitul sau neasteptat si tragic, de la care s-au împlinit 20 de ani, întristeaza si astazi publicul iubitor de arta.
Lucrarea de fata este creatia unei vieti traite. Ea contine memorii spumoase, portrete si întâmplari izvorâte din abundenta unei existente care a contribuit la dramaturgia originala româneasca.
O carte captivanta pentru toti iubitorii de teatru si nu numai.
Teatrul in comunism Volumul 1 (342 pagini)
Doamne Dumnezeule, oare la cincizeci si noua de ani, dintre care numai patru petrecuti in locurile natale, in liniste si pace, un an de refugiu, patru ani de razboi, dupa care alt refugiu, zece ani de plin stalinism, douazeci de ceausism, doisprezece ani de exil, fata in fata cu comunismul, cel care a provocat direct toata aceasta stare de lucruri, comunism care nu numai ca a pustiit un colt de planeta, dar a impartit intr-un mod atat de bizar viata mea, cea care nu-mi este data decat o data, mai pot recunoaste acestei oranduiri vreun merit?
Teatrul in comunism Volumul 2 (352 pagini)
Privind afisul piesei Dibuk de S. Anski, montata de curand la Teatrul Evreiesc de Stat, am constatat ca dintr-un numar de vreo treizeci de actori, doar sase sau sapte sunt evrei. Aceasta forma de prostitutie intelectuala, pe care poporul o numeste sabasgoimie, se intalneste din ce in ce mai des. Care revista, care grupare de dialog social, care alianta civica sau Romanie literara traieste astazi fara banii lui Soros? Sabasgoimia, forma avansata de pupincurism, este pacatul de moarte al simbriasilor intelectuali.
