In 1950, elitele il ridicau in slavi pe Stalin. In 1960, aceleasi elite ne asigurau ca decolonizarea va aduce fericirea in tinuturile de dincolo de mari.

In 1968, visau sa suprime orice constrangere sociala. In 1975, salutau victoria comunismului in Indochina.

In 1981, credeau c-au parasit intunericul pentru lumina. In 1985, proclamau ca Franta e datoare sa primeasca dezmostenitii din intreaga lume.

Iar in anii '90, aceleasi elite afirmau ca timpul natiunilor, al familiilor si al religiilor a luat sfarsit.

Timp de cincizeci de ani, spiritele refractare acestui discurs au fost discreditate, iar faptele care-au contrazis ideologia dominanta au fost trecute sub tacere.

Acesta este terorismul intelectual.