„Toamna decanei prezinta cititorilor spectacolul unei existente din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocarile.

O viata compusa din renuntari, pasiuni, succese, deziluzii, spaime, intuitii, angoase si bucurii.

O viata schimonosita de convulsii ideologice si înnobilata de prietenii înalte.

O viata-slalom, o viata-arsura, o viata-caleidoscop si, de ce nu?, o viata-document.

Antoaneta Ralian nu este – si nu stiu sa fi fost vreodata – grefierul acru al propriului destin. Prezenta ei destinde în loc sa crispeze.

Avem de-a face cu un om care vorbeste si scrie sampanizat, cu sinceritate, cu umor si cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercarile carora a fost supusa. Acum, în popas pe acoperisul vârstei, Antoaneta Ralian accepta sa-si aduca aminte cum a fost. Daca nu pentru un volum de memorii, macar pentru curiozitatea mereu treaza care ne însoteste întrebarile.“ (Radu PARASCHIVESCU)

„Cred ca motorul supravietuirii e vitalitatea, dinamismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se întâmpla în jur, senzatia impusa ca esti înca în circuit. Nu recapitularea, cu inerentele-i regrete si remuscari pentru fapte ireversibile, nu fuga în trecut, ci ancorarea în prezent (oricât ar fi el de urât), adaptarea la acest prezent.

În afara de vârsta, eu trebuie sa lupt cu singuratatea totala, cu deteriorarea crescânda a sanatatii, cu invaliditatea, cu diverse dureri fizice. si lupt, cât oi mai putea lupta.

Probabil ca e ceva care tine de ingredientele din coca, nu stiu.

Poate ca sunt mai puternica decât cred. Ma înconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, ma înfrupt din tineretea si din energia lor.

E-adevarat, uneori situatia ma depaseste, dar nu-mi dau voie sa obosesc.

Nu-mi dau voie sa ma plictisesc. Nici sa sper, nici sa fac proiecte. stiu ca timpul mi se comprima vazând cu ochii.

Îl vad grafic cum se îngusteaza în fata mea.

Dar refuz sa-mi plâng de mila. Ma agat de orice placere.“

(Antoaneta RALIAN)