„Prin existenta sa creatoare, prin istoria sa, omul se realizeaza pe o linie unica în univers.

Prin nivelul sau existential de o demnitate singulara în comparatie cu al tuturor creaturilor, omul poate avea mândria ?i satisfactia singularitatii

Permanenta destinului creator al omului este însa tragic conditionata. Conditiile care garanteaza omului existenta creatoare sunt exact conditiile prin care omului i se risipesc ?ansele de acces în absolut.

Istoria umana ne apare deci ca o rezultanta a doua componente care în existenta universala actioneaza oarecum în sens opus. Istoria umana apare ca un «compromis», ca un compromis între aspiratia secreta a omului de a se substitui Marelui Anonim ?i între masurile de aparare luate de Marele Anonim în vederea salvarii centralismului existential.“

(Lucian BLAGA)