Verena Kast ne ofera acces la aceasta cealalta jumatate, mai incomoda, a noastra.

In personalitatea umana, ca si in natura, lumina si intunericul se afla intr-un raport de interdependenta, formeaza un intreg.

Asezam in lumina anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea sa fie vazute si lasam in umbra alte aspecte.

Aceasta metafora a luminii si umbrei se regaseste in doua concepte definite de catre C.G. Jung: persona si umbra. In timp ce persona reglementeaza relatia cu lumea exterioara, prin umbra sunt definite acele trasaturi ale personalitatii care nu sunt aratate lumii, pe care alti oameni nu au cu niciun chip voie sa le vada.

De aceea, atunci cand ne ocupam de umbra este esential sa ajungem sa o acceptam, sa intelegem ca lumina si intunericul isi au ambele locul in viata omului.

„Daca acceptam insa umbra, aceasta poate avea de cele mai multe ori efecte pozitive, ne imbogateste si vitalizeaza – si confera mai multa autenticitate vietii noastre.

Daca privim mai atenti explicatiile lui Jung referitoare la umbra pozitiva, constatam ca se refera, de fapt, la umbra inteleasa drept ceea ce ne este inca strain. Jung a elaborat o teorie a inconstientului in care acesta nu este inteles doar ca rezervor care colecteaza tot ce este refulat si uitat, ci ca nivel psihic din care ne vin mereu impulsuri noi, o expresie a unei evolutii psihice care se continua pana la moarte.

De aceea, in psihicul nostru va exista intotdeauna si ceva ce ne este strain si care se cere integrat.“

(Verena Kast)

„Umbra ne este nespus de penibila. Cand suntem surprinsi asupra unui comportament de umbra, adica asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne rusinam.

Acesta este si motivul pentru care avem tendinta de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la altii anumite aspecte mai intunecate ale personalitatii noastre.

Acesti oameni sunt tapii nostri ispasitori, la ei ne deranjeaza ceea ce apartine de fapt umbrei noastre – sau are, cel putin, o legatura cu aceasta.“

(Verena Kast)