Valurile, de Virginia Woolf
Traducator: Petru Cretia
Romanul de fata sondeaza abisurile perceptiei, test?nd totodata capacitatile metamorfotice ale limbajului, Valurile a fost considerata cea mai inovatoare carte a Virginiei Woolf.
Prin intermediul unor monologuri care, desi distincte, ajung uneori aproape sa se confunde, ?ntr-o viziune comuna asupra lumii, este surprinsa povestea a sapte personaje.
Daca povestitorul Bernard (inspirat de romancierul E.M. Forster) e obsedat de perfectiunea frazelor si de mecanismele limbajului, Louis este un singuratic care t?njeste dupa acceptarea si simpatia celor din jur, asociat fiind, de unii critici, unui alt prieten al autoarei, poetul T.S. Eliot.
Lui Neville, cu obsesia lui de a regasi iubirea, pare sa-i corespunda profilul scriitorului Lytton Strachey, iar lui Percival (singurul personaj caruia nu i se aude vocea, fiind prezent doar ?n evocarile celorlalti), cel al fratelui Virginiei Woolf, Thoby Stephen, mort la douazeci si sase de ani.
De la prima scena a cartii, petrecuta ?ntr-o gradina de la malul marii, c?nd Jinny ?l saruta pe Louis declans?nd inconstient o mica drama, p?na la ?nt?lnirea finala dintre personaje, ajunse la v?rsta senectutii, romanul cuprinde o serie de consideratii filozofice asupra perceptiei, a naturii sinelui si identitatii, ceea ce i-a determinat pe unii critici sa-l numeasca un demers fenomenologic ?n proza.
