Produs aflat in stocul propriu sau al editurilor partenere. Pretul afisat include TVA
Cand misionarii crestini au venit pentru prima data in Africa, s-au aflat intr-o mare dificultate. Biblia trebuia tradusa, iar in Biblie Dumnezeu e descris intotdeauna ca fiind alb, iar Diavolul ca fiind negru. Asa ca a aparut o problema - cum sa le spui negrilor ca Diavolul e negru si Dumnezeu ...
Cand misionarii crestini au venit pentru prima data in Africa, s-au aflat intr-o mare dificultate. Biblia trebuia tradusa, iar in Biblie Dumnezeu e descris intotdeauna ca fiind alb, iar Diavolul ca fiind negru. Asa ca a aparut o problema - cum sa le spui negrilor ca Diavolul e negru si Dumnezeu e alb? Ei il puteau concepe pe Dumnezeu ca fiind negru si pe Diavol ca fiind alb. Si era firesc, ei il descrisesera intotdeauna pe Dumnezeul lor ca fiind negru; Diavolul lor fusese intotdeauna alb. S-ar putea sa nu stii ce au trebuit sa faca misionarii crestini. In traducerile africane ale Bibliei, Dumnezeu e zugravit ca fiind negru, iar diavolul, alb; altfel n-ar fi existat comunicare, n-ar fi fost posibila nici o confluenta.BR> Noi concepem lucrurile cu mintea; mintea asta interpreteaza intruna. Putem intelege frumusetea si uratenia - dar cum e cu alte interpretari. Daca omul dispare, in lume nu va mai fi nevoie de bine si de rau, nimic nu va mai fi moral si nimic nu va mai fi imoral. Toata moralitatea noastra, toata judecata noastra se datoreaza conceptiilor.
1. Catre adevar ... 5 2. Dob?ndirea adevaratilor ochi ... 33 3. Cu
toata inima ta ... 53 4. Cunoasterea suprema ... 71 5. Cu rabdare ad?nca
... 95 6. Prin bunavointa ?nteleptilor ... 113 7. Tu devii prinosul ...
133 8. Mintea nesovaitoare ... 149 9. Mijlocul e scopul ... 171 10.
Sublimul este spontan ... 189 11. Unul ?n cele multe ... 211 12. Ram?ne
numai cunoasterea ... 227 13. C?nd dispare moneda ... 249 14. Flacara
nemiscata a unei lampi ... 265 15. Dumnezeu te cauta ... 289 16. Arta de a
muri ... 307
Fragmente:
Existenta e multumita de tine c?nd esti adevarat; c?nd esti neadevarat,
existenta nu e multumita de tine. Nu ca ar exista cineva care e multumit si
nemultumit. Felul ?n care se comporta existenta este ca orice lege a naturii -
gravitatia, de exemplu. Daca mergi ?ntr-un fel echilibrat, gravitatia e
multumita de tine, gravitatia nu va fi distructiva fata de tine. Dar, daca ?ti
pierzi echilibrul, cazi la pam?nt. S-ar putea sa ram?i infirm pe viata, s-ar
putea sa-ti rupi oasele. Gravitatia e nemultumita de tine, nu e multumita de
tine. Dar nu exista nimeni care decide - asta e o lege a naturii. Daca urmezi
legea vei fi fericit, daca nu urmezi legea vei fi nefericit.
Asta este ceea ce ?n Orient se numeste legea karmei, legea faptelor. Daca
faptele tale urmeaza legea suprema, vei obtine tot mai multe binecuv?ntari. Daca
mergi ?mpotriva ei, vei cadea imediat ?n suferinta. Nu exista nici un conducator
suprem care sa decida faptele fiecaruia, cine face rau si cine face bine, si
cine trebuie trimis ?n rai si cine trebuie azv?rlit ?n iad - nu exista nimeni
care sa faca asta. Cu fiecare miscare ?ti creezi raiul tau si iadul tau. Daca
urmezi legea suprema, clipa de clipa ?ti creezi propriul rai. Daca o iei razna,
daca mergi ?mpotriva legii, ?ti creezi iadul, nu raiul. Faptul
ca zeul a fost ?nc?ntat e doar un mod de a spune. De ce a fost el ?nc?ntat,
multumit? A fost multumit pentru ca acest om, Sankriti, acest ?ntelept,
Sankriti, avea adevaratii ochi pentru a privi. Devenise pur, inocent. Ochii sai
erau goi de orice teorie, doctrina, scriptura. El nu proiecta nimic din ochi. El
pur si simplu absorbea. ?si folosea ochii pentru a privi, nu pentru a
interpreta.
Foarte ?nc?ntat de faptul ca ?nteleptul i s-a ?nchinat cu
chakshusmati vidya, zeul soare a spus: "Un brahman care recita zilnic aceasta
vidya nu va suferi de boli de ochi..."
Noi toti suferim de boli de ochi. Asta e doar o exprimare
simbolica. Nu ca am folosi ochelari - nu de acei ochi e vorba. Chiar si un orb
sufera de boli de ochi, si el n-are ochi. Nu de, acesti ochi vizibili e
vorba.
***
...cei care ?l urmau; multi erau discipolii lui. Ei nu faceau dec?t sa stea
?n jurul lui Tojo, erau ?n contact cu tacerea lui, si multi se transformau. Tojo
si-a str?ns toti adeptii si a spus: "Diseara, c?nd soarele apune, voi muri. Asta
e prima si ultima mea declaratie." Cineva a ?ntrebat: "Daca poti
sa vorbesti, de ce ai tacut toata viata?" El a raspuns: "Tot restul e nesigur,
numai moartea e sigura. Iar eu vreau sa vorbesc numai despre ceva care e
sigur."
O data ce te-ai nascut, moartea e sigura; tot restul e nesigur.
De ce e moartea at?t de sigura? Nu se poate face nimic ?n privinta ei. stiinta
poate ajuta la prelungirea vietii, dar moartea nu poate fi distrusa, ea este
continuta ?n ?nsusi fenomenul nasterii; s-a ?nt?mplat deja. Moartea este un pol
al aceluiasi fenomen pentru care nasterea e ?nceputul; ea e celalalt
pol. Este exact ca ?n cazul unui magnet: la un magnet ai doi
poli - polul pozitiv si polul negativ. Poti reteza polul negativ, poti taia
magnetul pe jumatate, dar imediat, ?n locul ?n care ai taiat, va aparea polul
negativ. Acum ai doi magneti si fiecare magnet are doi poli, negativ si pozitiv,
?nainte era un magnet, si el avea doi poli, negativ si pozitiv. Acum l-ai taiat
?n doua bucati. Cea care are polul pozitiv ?l va crea imediat si pe cel negativ,
iar cea care are polul negativ ?l va crea imediat si pe cel pozitiv. Poti
continua sa tai magnetul, ?nsa, indiferent c?t de multe fragmente ai, fiecare va
avea doi poli - pentru ca magnetul nu poate exista cu un pol, e
imposibil. Viata are doi poli: nasterea este polul pozitiv,
moartea este cel negativ. Nu poti distruge, poti cel mult prelungi. Poti sa
faci, cel mult, un magnet mai mare, dar celalalt pol va fi acolo. Poti sa-1 tai
si sa faci un magnet mai mic, dar celalalt pol va fi prezent. Asa ca, orice ar
nascoci stiinta, moartea nu poate fi distrusa. tine minte, prin stiinta e cu
neputinta sa nimicesti moartea. O data ce te-ai nascut, trebuie
sa mori. Dar ?n clipa de fata, ?n spatele acestui eu, curge nenascutul. Daca
poti privi si vedea si simti nenascutul, frica de moarte dispare - altfel n-ai
cum sa distrugi frica. Moartea exista si tu ai sa mori; ca eu,
nu poti sa fii nemuritor. Dar daca privesti ad?nc, si daca poti sa gasesti
ad?ncimea eului tau unde nu mai exista eu, daca poti sa vezi oceanul de dincolo
de val, esti deja nemuritor. ?nsa cel care e ascuns dincolo nu s-a nascut
niciodata. Daca nu ajungi sa cunosti ceea ce nu s-a nascut, nu poti deveni
nemuritor.
****
Asa ca ?nceputul fiecarui pas va fi o lupta. Vor fi suisuri si vor fi
cobor?suri. Uneori te vei simti foarte nefericit, frustrat; ori de c?te ori
contactul cu metoda se pierde, ori de c?te ori te-ai abatut din drum, te vei
simti frustrat, te vei simti deprimat, trist, pierdut. Vor fi si momente de
fericire intensa. Ori de c?te ori recapeti controlul, ori de c?te ori devii
stap?nul, chiar si pret de c?teva clipe, vei simti o bucurie intensa
rasp?ndindu-se ?n toata fiinta ta. Vor exista piscuri si vai. Ele vor disparea
numai atunci c?nd efortul constient a disparut, c?nd metoda nu mai e metoda,
c?nd metoda a devenit ?nsasi constiinta ta, c?nd nu mai trebuie s-o tii minte,
c?nd poti sa o uiti de tot si ea totusi creste continuu, curge, c?nd nu mai
trebuie nici macar sa te g?ndesti la ea - atunci ea devine spontana, fireasca,
sahaj. Acesta este sf?rsitul fiecarui pas. tine minte urmatorul
lucru: prin antrenament constant vine un moment c?nd poti sa renunti complet la
antrenament; iar daca nu poti sa lasi antrenamentul, nu ai
ajuns. Maestrii taoisti au folosit multe domenii artistice,
printre care poezia si pictura, ca terenuri de antrenament. ?n China si Japonia
pictura se foloseste de secole. Pictura taoista are un principiu, iar acel
principiu este ca mai ?nt?i trebuie sa devii expert ?n pictura, ?n tehnica
picturii - asta ia multi ani -, iar dupa aceea, timp de c?tiva ani, sa te lasi
de tot de pictura. Trebuie sa uiti ca esti pictor: sa arunci pensulele,
culorile, uleiurile, si sa-ti scoti din minte ca ai ?nvatat ceva. Timp de c?tiva
ani trebuie sa te ?ndepartezi complet de pictura. C?nd g?ndul a fost ?ndepartat
de tot, maestrul spune iarasi: "Acum ?ncepe." Acum nu esti tehnician. Cunosti
tehnica, dar nu esti tehnician. Acum pictezi ca un copil mic. Efortul a ?ncetat,
pictatul a devenit lipsit de efort. Numai atunci se nasc profesorii-maestri.
Am sa spun o poveste. C?ndva, ?n Birmania urma sa se
construiasca un templu mare, si usa principala trebuia sa fie ceva unic pe
pam?nt. Au fost chemati multi pictori, maestri zen, maestri taoisti, si cel mai
bun dintre ei a fost invitat sa proiecteze usa. Acel mare maestru avea obiceiul
ca, ori de c?te ori picta ceva, schita ceva, discipolul sau sef statea l?nga el
si, c?nd termina desenul, ?l ?ntreba pe discipolul-sef daca era bine. Daca
discipolul spunea "nu", maestrul arunca desenul si o lua de la capat, si tot
asa, p?na c?nd discipolul spunea: "Da, e bine, asta e."
Proiectarea acestei porti principale a templului a devenit o problema, pentru ca
discipolul spunea ?ntruna "nu". Maestrul a facut cel putin o suta de desene. Au
trecut multe luni. Maestrul ?si dadea toata silinta, muncea cum nu mai muncise
?n viata lui, pentru ca vroia sa termine odata proiectul.
**** ?ntrebarea 1
Daca totul se ?nt?mpla pur si simplu, atunci poate exista vreun
scop final ?n toate, sau viata e doar un accident? Se poate spune ca viata
evolueaza ?nspre vreun scop final?
E foarte greu de ?nteles, mai ales pentru mintea occidentala, ca
viata e lipsita de scop. si e frumos ca e lipsita de scop. Daca ar avea scop,
atunci toata treaba ar deveni absurda - atunci cine ar hotar? scopul? Atunci
trebuie conceput un Dumnezeu care hotaraste scopul, si atunci fiintele umane
devin doar niste marionete; atunci libertatea nu e cu putinta. Iar daca exista
vreun scop, atunci viata devine practica, nu poate fi extatica,
?nc?ntatoare. Occidentul g?ndeste ?n termenii scopului, dar
Orientul g?ndeste ?n termenii lipsei de scop. Orientul spune ca viata nu e o
afacere, e o joaca. Iar joaca nu are nici un scop. Sau poti sa spui ca viata e
propriul ei scop: sa te joci e suficient. Viata nu urmareste vreun scop, viata
?nsasi e scopul. Ea nu evolueaza catre vreun absolut; chiar ?n clipa asta, aici
si acum, viata e absoluta. ?n Orient, viata e acceptata asa cum
e. Ea nu se ?ndreapta catre vreun scop, pentru ca, daca ar exista vreun scop,
cine ar decide scopul si de ce? Daca Dumnezeu ?l decide, poti sa pui aceeasi
?ntrebare cu privire la Dumnezeu: "Care este scopul crearii unei lumi cu scop?"
sau "De ce a trebuit el sa creeze o lume cu tinta?" sau, si mai profund, "Care
este scopul existentei lui Dumnezeu?". Poate ca viata are un
scop si Dumnezeu decide scopul, dar atunci existenta lui Dumnezeu trebuie pusa
sub semnul ?ntrebarii - de ce exista el -, si astfel ?ntrebarea este pur si
simplu ?mpinsa un pas mai ?nainte. Atunci Dumnezeu devine lipsit de scop, sau
trebuie sa creezi alt Dumnezeu, care sa decida care e scopul acestui Dumnezeu.
si atunci vei continua tot asa la infinit, si undeva ?n ad?ncul tau vei ajunge
la concluzia ca acest fenomen e lipsit de scop. Asa ca de ce sa
mergi de la lume la Dumnezeu? De ce sa nu spui ca viata ?nsasi e lipsita de
scop? Tot jocul logicienilor, al teologilor e stupid ?ntr-un fel. Ei spun:
"Dumnezeu a creat lumea, pentru ca, daca nu ar fi existat cine sa o creeze, cum
ar fi putut lua fiinta lumea?". Dar se poate...
****
Du-te la cineva umil, uita-te bine la el, urmareste-l, si vei vedea ca eul
lui e foarte subtil, at?ta tot. El spune ?ntruna: "Sunt o persoana umila."
Insista ca e umil. Umilinta lui a devenit m?ndria si eul lui, iar daca ?i spui
"Ba nu esti umil", se va supara. Daca ?i spui: "Am vazut la tine ?n oras o
persoana mai umila ca tine", el ?ti va spune: "Imposibil. Eu sunt cel mai umil."
Dar "eu sunt" ram?ne. Acum "eu"-ul afirma umilinta, ?nainte afirma altceva.
Se zice ca un mare rege s-a dus sa se roage ?ntr-o moschee. Era
o sarbatoare religioasa pentru mahomedani, asa ca el se ruga. Era dimineata
devreme, era ?ntuneric, si ?n moschee nu mai era nimeni ?n afara de el. Regele
se ruga: "Allah, Dumnezeul meu, eu sunt nimeni, sunt doar praful de pe
picioarele tale." ?n timp ce spunea asta, ?si dadu brusc seama
ca mai era cineva ?n moscheea ?ntunecoasa, ?n alt colt. Cineva care spunea
acelasi lucru: "Allah, Dumnezeul meu, eu sunt nimeni, sunt doar praful de pe
picioarele tale." Regele se enerva. Spuse: "Cine spune ?n fata
mea ca e nimeni? C?nd eu spun ca sunt nimeni, cine mai pretinde aici ca e
nimeni?". Iar c?nd se lumina de ziua si regele putu sa vada ?n jur, vazu ca
celalalt om care se ruga era un cersetor. Atunci regele spuse: "tine minte, c?nd
un rege spune ca e nimeni, nimeni altcineva nu poate sa afirme asta - iar tu
esti doar un cersetor!" Asa ca p?na si nulitatea poate sa faca parte din
eu. ?n al saselea stadiu eul dispare, dar si lipsa de eu. Atunci
vor fi probleme. Daca lipsa de eu dispare, vei avea dificultati ?n a interpreta.
Un ?ntelept nu are eu si nu are umilinta. Daca umilinta exista, ?nteleptul nu e
cu adevarat ?ntelept, nu ?nca. El n-a ajuns la al saselea stadiu, n-a ajuns la
prag. ?nsa atunci vei fi ?n dificultate, pentru ca tu consideri
ca umilinta este o calitate. Daca te duci la un Buddha, n-ai sa vezi la el
umilinta. N-ai sa vezi la el nici ego, eu, dar nici umilinta. Iar aceasta
disparitie a umilintei ar putea sa te faca sa crezi ca el nu e umil. Buddha
spune: "Vedele nu sunt de nici un folos, scripturile trebuie aruncate." Daca te
duci la el, o sa ti se para ca nu e umil. El spune ca Vedele nu sunt de nici un
folos, ca scripturile trebuie aruncate - pare foarte egoist. Nu e, dar nu e nici
umil. Asa ca tot ce spune el nu are legatura nici cu eul, nici cu lipsa eului.
Asta va fi problema. Uita-te la Iisus. El nu a fost o persoana
umila, dar nici egoista. Asta a dat nastere problemei care l-a dus la cruce. Nu
era deloc umil. Multi...
Despre OSHO
Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."
In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.
In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.
O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.
Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."