Cercetarile lui Krishnamurti se mentin ?n domeniul realitatii practice, dupa cum si problemele cu care individul se confrunta tin de domeniul vietii practice si reale, de domeniul vietii de toate zilele.

Se ?ntelege de la sine ca trebuie recunoscute ca realitati nu doar fenomenele materiale, ci si atitudinile si actiunile omenesti, precum si cauzele psihologice care le-au generat.

Fenomenele psihice sunt deci realitati.

Cercetarea acestor realitati psihologice necesita o minte supla, care sa stie sa detecteze si sa interpreteze fenomenele sufletesti si sa stie sa se observe si sa se interpreteze pe sine ?nsasi.

Cercetarea nu trebuie sa treaca ?n speculatie, nici ?n deductii, ci trebuie sa fie un act de ?ntelegere a fenomenului. Astfel fiind, g?ndirea lui Krishnamurti ram?ne concreta si realista, desi opereaza ?n domeniul mental si emotional; ea este departe de orice misticism si de orice sectarism religios.

Cuv?ntarile lui Krishnamurti sunt expunerea unei experiente reale, a unei realizari efective, sunt descoperirea unei stari de constiinta si nicidecum simple speculatii filosofice. Krishnamurti vorbeste despre o realizare care este culmea vietii omenesti. Este eliberarea de iluzii si cunoasterea Realitatii; eliberarea de limitarile impuse de lumea fenomenala si dob?ndirea unei viziuni ne?ngradite.

Este o stare pe care critica intelectului o recunoaste ca realitate, si ?n care se gasesc ?mplinite de asemenea si cele mai nobile aspiratii. Este ceva ce visam, de fapt, cu totii, dar nu ?ndraznim sa marturisim.

(Silviu Rusu)