Autor a peste 20 de carti, în care mai nimic nu ramâne pe dinafara spiritului de observatie etologic, de la obiceiurile rudelor maimute pâna la tabieturile cailor si comportamentul felinelor, Desmon Morris ia la bani marunti animalul din noi.

Zoolog activ înca din anii ’50, dar si pictor suprarealist, expus alaturi de Juan Mir?, Morris încearca sa dezlege, înca de la primul volum din 1963 (The Biology of Art), complicatele ite ale sociobiologiei.

Zoomenirea, aparuta în 1969, continua teoria începuta în Maimuta goala (1967), ambele volume fiind traduse în mai toate limbile pamântului si vândute în zeci de milioane de exemplare.

Distanta dintre animalele de la zoo si oamenii din orase nu este la fel de mare cum ar parea la prima vedere. În custi sau în junglele de beton, maimuta (mai mult sau mai putin goala) se vede nevoita sa se adapteze noilor reguli de convietuire. În schimbul hranei, sigurantei si îngrijirilor medicale, atât animalele de la zoo, cât si locuitorii de beton se aleg cu sentimentul de izolare si plictiseala, venite la pachet cu o radicala transformare a relatiilor sociale. La fel ca primatele, oamenii lumii civilizate nu cunosc stresul si violenta decât din spatele gratiilor mai mult sau mai putin vizibile.

Din acest studiu, scris de zoologul-pictor cu îndelungata experienta în cercetarea mamiferelor de la London Zoo, afli cum si de ce se aseamana sefii triburilor babuine cu mai-marii ierarhiilor umane, dar si cum super-sexul a devenit una dintre principalele probleme ale supermaimutei urbane.