"In anul in care am implinit nouazeci de ani, am vrut sa-mi daruiesc o noapte de dragoste nebuna cu o adolescenta fecioara.”

Aceasta e fraza cu care debuteaza romanul lui Garcia-Marquez.

Un ziarist batrin decide sa-si sarbatoreasca a 90-a aniversare in stil mare, oferindu-si un cadou care il va face sa simta ca traieste: o adolescenta virgina.

Intr-un bordel dintr-un oras pictural, o vede pe copila din spate, complet dezbracata, si viata sa se schimba radical.

Acum, ca o cunoaste, simte ca ar putea muri, nu de batrinete, ci de dragoste.

Povestea tirfelor mele triste e povestea unui batrin singur si excentric, o naratie a aventurilor sexuale ale acestuia (nu putine, de altfel), aventuri pentru care intotdeauna a platit, neînchipuindu-si ca astfel va gasi vreodata dragostea adevarata.

Aceasta poveste, scrisa in incomparabilul stil de Gabriel Garcia Marquez e o poveste despre nefericirile batrinetii si bucuria de a te indragosti. Cartea respira o poezie fantastica, o melancolie seducatoare, gratie desavarsirii stilistice a scriiturii.

Fragment:

M-am trezit in revarsatul zilei, fara sa imi aminesc unde ma aflam. Copila dormea mai departe cu spatele la mine, ghemuita. Am avut senzatia neclara ca o simtisem sculandu-se in bezna si auzisem apa trasa la baie, dar se putea prea bine sa fi visat. A fost ceva nou pentru mine. Nu cunosteam viclesugurile seductiei si vesnic imi alesesem la intamplare iubitele de o noapte, mai curand luandu-ma dupa pret decat dupa farmecele lor, si facusem dragoste fara dragoste, pe jumatate imbracati, de cele mai multe ori, si intodeauna pe intuneric, pentru a ne inchipui ca suntem buni. In noaptea aceea am descoperit placerea incredibila de a contempla trupul unei femei adormite, fara inboldirea dorintei sau oprelistilor pudorii."