Prudenta traditionala, asteptarea cumpatata, zabava câstigatoare, curajul resemnat al martiriului, elanul ziditorului plin de credinta si fastul - compensator pentru "raotatile" veacului - al unui monarh la margini de Europa fac din Constantin Brâncoveanu un personaj tragic si, totodata, deplin al umanitatii românesti.

"Creatia prin excelenta a acestei domnii, asezate cronologic între toamna 1688 si primavara 1714, se numeste "stilul brâncovenesc".

A fost un stil de arta si un stil de viata, unul al ceremonialului si al reculegerii, al culorii si al organicului...

A fost, într-o mare masura, un stil al spectacolului..."