CARTIER • CHANEL • FERRAGAMO • GUCCI • HERMÈS • LOUIS VUITTON • ROLLS-ROYCE

„Eleganța este singura frumusețe care nu se ofilește.“ AUDREY HEPBURN

„Moda nu este ceva ce există numai în rochii. Moda este în aer, pe stradă, moda are de-a face cu idei, cu felul în care trăim și, de fapt, cu ceea ce ni se întâmplă.“ COCO CHANEL

„Stilul este un mod simplu de a spune lucruri complicate.“ JEAN COCTEAU

„Port numai ce îmi place mie, ca să nu mai fie nevoie să îmi bat capul cu ceea ce ar trebui să port.“ KATHARINE HEPBURN

„Unii oameni își imaginează că luxul este opusul sărăciei. Dar se înșală. Pentru că luxul este opusul vulgarității.“ COCO CHANEL

În cimitirul brandurilor de modă, dispăruții nu se numără cu zecile, ci cu „pachetele“ de câte cincizeci: Montana, Grès, Schiaparelli, Philippe Venet, Per Spook, Jean-Louis Scherrer, Patou și câte alte mărci au depins, în sensul supraviețuirii, de investițiile făcute la noroc de oameni de afaceri mai mult sau mai puțin avizați.

Dacă imperiul modei și-a trăit clipele de glorie înainte și după cel de-al Doilea Război Mondial, începând din anii 1980 și continuând până în 2000, s-au înregistrat cele mai mari mutații de capital din domeniul luxului.

Una după alta, familii care, încă de la început, și-au condus impecabil afacerile din imperiul luxului, au abandonat controlul fie de bunăvoie, fie, cel mai adesea, din imprudență, lăsându-se seduse de ocaziile ce le-au fost prezentate de oameni de afaceri mai mult sau mai puțin bine intenționați.

Așa au ieșit din scenă familiile Guerlain, Gucci și Cartier și așa au intrat în lumina reflectoarelor magnații financiari mercenari. Iar când aceste afaceri au reușit totuși să supraviețuiască, e interesant de văzut cum au depășit șocul preluării și ce a mai rămas din ele. Trecutul trebuie șters cu totul sau, dimpotrivă, viitorul trebuie croit după tiparele începutului?