Pentru Marie-Hélène Fabra Bratianu, Romania a fost o vreme doar ecoul unor povesti auzite, in Franta, de la mama si de la bunica ei, povesti despre o lume disparuta, despre locuri niciodata vazute si despre oameni care nu mai existau.
Si ar fi putut ramane asa, daca moartea mamei sale, revenita dupa Revolutie pentru lungi perioade in tara de origine, n-ar fi silit-o sa vina aici pe urmele ei si sa descopere cu uimire patria stramosilor ei si povestea vietii lor.
Din aceste calatorii in timp si spatiu, din aceasta adevarata coborare la origini, s-a nascut o urgenta nevoie de a spune, care a luat chipul cartii de fata.
O carte despre realitatile deconcertante din Romania de azi; despre amintirea unei alte Romanii, pastrata in revelatoarele memorii ale bunicii sale, Elena Bratianu, nascuta Sturdza, transcrise de nepoata cu infiorare; despre statura impunatoare a bunicului ei, istoricul si omul politic Gheorghe Bratianu.
O carte in care umorul si nostalgia isi dau permanent replica, ajutandu-ne poate sa ne cunoastem mai bine pe noi insine.