C?nd, raspunz?nd invitatiei unui aristocratic grup feminin, Nicolae Iorga a tinut cea dint?i dintre conferintele care se retiparesc aici, istoricul avea numai 33 de ani.

De ce totusi cartea aparuta ?n 1905 ?si pastreaza ?nca atractia pentru cititorii succesivelor generatii, aflate la o mare distanta, nu numai cronologica, ci si psihologica fata de ?nceputul de veac?

Explicatia se gaseste, cred, at?t ?n vigoarea stilului, c?t si ?n vitalitatea intelectuala a unei reconstituiri prin care istoria rom?neasca, nici plasmuire a imaginatiei, nici schema stearpa si rigida, marturiseste despre zbuciumul fiintei omenesti dintotdeauna si despre rosturile vesnice ale poporului nostru. [...]

Pentru a face accesibila istoria, Nicolae Iorga recurge la afectivitate. Popularitatea pe care istoricul a avut-o, incomparabila ?n vremea sa si chiar p?na astazi, se explica si prin apelul la sensibilitatea cititorului.

E reconfortant sa ne ?ntoarcem la paginile lui Iorga, inspirate de o at?t de sincera generozitate, ?nc?t izbutesc sa ne convinga ca, macar pentru generatia lui, sentimentul fraternitatii n-a fost o iluzie desarta.

Le vom citi, astazi si oric?nd vom redeschide cartea, cu nadejdea ca resursele pe care ar trebui sa le cautam fiecare ?n noi se vor dezmorti la dogoarea cuv?ntului de credinta al lui Nicolae Iorga.? (Andrei PIPPIDI)