În călătoria sa de un an prin lume (India, Birmania, Japonia, China, America), Aldous Huxley îşi notează impresiile puternice lăsate de locurile pe care le vizitează şi de oamenii pe care îi cunoaşte.

India şi Birmania sînt pentru el prilej de a vorbi despre istoria culturală a Caşmirului, despre arhitectura mongolă şi despre istoria artei indiene.

Preumblîndu-se cu o ambarcaţiune dinspre tropice spre ecuator, găseşte o veche autobiografie a lui Henry Ford, care-i aminteşte de „valorile şi avantajele” capitalismului.

Rezultatul tuturor acestor însemnări este un jurnal încîntător şi plin de viaţă, care dezvăluie un Huxley rafinat, plin de umor şi de profunzime: „Am pornit în călătorie ştiind, sau crezînd că ştiu, cum ar trebui să trăiască oamenii, cum ar trebui să fie guvernaţi, educaţi, ce ar trebui să creadă.

Ştiam care e cea mai bună formă de organizare socială şi scopul pentru care au fost create societăţile.

Aveam părerile mele asupra oricărei activităţi a vieţii umane.

Acum, la întoarcere, mă trezesc lipsit de toate aceste certitudini plăcute”.

„Cartea lui Huxley este înzestrată cu o rară înţelepciune şi naturaleţe a scriiturii.”

(The New York Times)

„Huxley a găsit în jurnalul său adevărata cale de a dialoga cu lumea.”

(The Spectator)

„În Călătoria unui sceptic în jurul lumii, Aldous Huxley îşi arată calităţile: inteligenţă, curiozitate şi o mizantropie plină de pasiune.”

(The Nation)

„O carte de călătorie cum nu s-a mai scris.”

(The Saturday Review of Literature)