?Dorinta de a ma povesti este enorma, monstruoasa as zice. Exista riscul de a nu ma mai putea opri. Abisuri de ne?mpliniri, de erori, de dezastre consemnate sau ramase secrete duc spre necuprins o laica spovedanie av?nd ca obiect strict limita: marturia la bara a unui rom?n posesor al unui anumit merit.
Acela de a fi trait de-a lungul a trei distincte or?nduieli ? cea nationala a Rom?niei interbelice, cea comunista, ?ntinsa pe patru decenii, si cea postrevolutionara, a carei tranzitie nu se mai termina, plus avantajul de a fi avut anume suficient timp ?n fiecare din ele ca sa le cunoasca ?n toata masinaria lor.
La care se adauga un razboi mondial, doua cutremure devastatoare, o rebeliune si mai bine de sapte decenii petrecute ?n Bucuresti, ?n casa de pe strada doctor Turnescu nr. 5.?
(Barbu CIOCULESCU)
??nca de la ?nceputul ?mprietenirii noastre, Barbu mi-a inspirat ?ncrederea ca alaturi de el eram ferita de primejdiile acelor timpuri de restriste, caci at?t firea sa, de o limpezime solara, c?t si subiectele ?nc?ntatoarelor lui evocari pareau a ridica un scut de aparare ?n jurul nostru, protej?ndu-ne de raul din afara, fie chiar si numai pentru cele c?teva ceasuri petrecute ?mpreuna.?
(Monica PILLAT)
