Padurea spânzuratilor este construita în întregime pe schema unei obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subconstientului.” Tudor Vianu

„Primul nostru roman modern este, în fond, unul traditional. Întârzierea literaturii române în raport cu aceea occidentala este raspunzatoare de acest paradox.

Al doilea lucru este ca Rebreanu da nastere la noi nu unui singur tip de roman, ci la doua, unul social (Ion, Rascoala), altul moral (Padurea spânzuratilor), ilustrative ambele pentru vârsta clasica a genului la noi, pe care eu am numit-o dorica. […]

În Padurea spânzuratilor, Bologa se afla permanent în stare de urgenta sufleteasca. […]

Padurea spânzuratilor nu e înca un roman psihologic de tip ironic, ci, mai degraba, unul moral, în care analizei si introspectiei îi sunt preferate revelatiile de constiinta si evenimentelor sufletesti cotidiene, marile crize spirituale.

Romanul moral al lui Rebreanu, ca si acela social, este un avatar al naturalismului, nicidecum al realismului obiectiv si cotidian.

Nicolae Manolescu