„Îndemn pe cititor sa se cufunde în lectura cartii, care nu e numai interesanta si adesea hazlie, ci si cu adevarat pasionanta.“ (Neagu DJUVARA)

„În genere, fanteziile genealogice au fost tratate mai curând drept curiozitati, evocate în note marginale, pentru pitorescul lor anecdotic.

Este meritul lui Filip-Lucian Iorga de a introduce subiectul cu adevarat în istorie: în istoria mentalitatilor si a reprezentarilor sociale.

El arata în chip convingator ca lucrul care conteaza pâna la urma nu este atât realitatea stricta a unei descendente, cât propria reprezentare a acesteia si mai ales receptarea publica.

Ne aflam în fata unor strategii de legitimare, oglindind dorinta de afirmare si lupta pentru întâietate între familiile boieresti, si nu mai putin efortul acestora de a se integra în aristocratia europeana. E în fond o preluare, si sub acest aspect, a modelului occidental, odata cu procesul de modernizare si occidentalizare declansat dupa 1800.“

(Lucian BOIA)

„Fascinanta este evolutia tipului de fabulatie genealogica. Anticii îsi cautau stramosii printre zei. În Antichitatea târzie si în Evul Mediu, devine preponderenta raportarea la Antichitatea propriu-zisa.

În epoca moderna, se încerca legarea fie de începuturile medievalitatii, fie de Antichitate. În toate cazurile, stradania de a gasi stramosi ilustri a mers mâna în mâna cu sarlatania, cu impostura, cu falsul.

Socotesc ca prin cartea lui, Filip-Lucian Iorga pune bazele unui mod (poate chiar a unei directii) de cercetare, pentru care ea constituie o abordare preliminara, ale carei continuare si dezvoltare suntem îndreptatiti sa le asteptam cu tot interesul. Cu asemenea cercetari, stiinta genealogica însasi se afla la o rascruce.“

(Stefan S. GOROVEI)