Ar putea fi o poveste de dragoste banala, ca in orice tara si in orice epoca.
Letitia incearca sa scape dintr-o casnicie nefericita in bratele lui Sorin, ambitiosul sau coleg din Institutie.
Cei doi se arunca cu toata fiinta lor in aceasta legatura.
Numai ca sintem in Romania anilor ’70, iar adulterul este riscant. Totul e supravegheat, iar paranoia crescinda ii da eroinei impresia ca se afla sub privirea unui ochi imens.
Gabriela Adamesteanu arata in Provizorat ca, atunci cind politica se amesteca in sfera privata, cel mai mare pericol nu il reprezinta amenintarile din afara, ci interiorizarea monotoniei care se infiltreaza in suflete, degradind sentimentele si oamenii.
Astfel, Sorin, prada unei suspiciuni generalizate, ajunge sa se indoiasca de tot, chiar si de fiinta iubita, si regreta imediat confidentele facute in pat. Romanul descrie deteriorarea lenta a unei iubiri sufocate sub greutatea neincrederii, dar si a mizeriei si a unei birocratii absurde.
Prin istoriile intrepatrunse ale apropiatilor Letitiei si ai lui Sorin, cartea acopera o jumatate de secol de istorie romaneasca, de la dictatura fascista a lui Antonescu, pina la domnia «tovarasului» Ceausescu, trecind prin anii duri ai stalinistului Gheorghiu-Dej.
Descriind cu o rara finete barbati si femei care incearca sa traiasca liberi si sa scape, prin dragoste, de o existenta limitata, autoarea arata ca mai exista un demon la fel de distructiv ca teroarea: precaritatea sentimentelor. O amenintare, din nefericire, universala.
Le Monde
