Originile Gnozei si ale Cabalei, puterea mistica a numerelor, transmutarea metalelor, metodele de evocare a spiritelor, experientele sexuale fantastice in scopul de a influenta cursul evenimentelor arta de a comanda demonilor sau ghicirea viitorului in ridurile de pe frunte fac obiectul acestei carti de o minutioasa eruditie. Pornind de la audierea vechilor tratate de magie, de metafizica, a manualelor Inchizitiei si a documentelor de la procesele de vrajitorie, Alexandrian ofera cititorului puncte de reper sigure pentru a se orienta in labirintul unor misterioase doctrine.

****

Fragment Istoria Filosofiei Oculte : Marea traditie a Gnozei

Socotiti multa vreme eretici crestini, gnosticii s?nt astazi considerati reprezentantii unui sistem de g?ndire independent care a rivalizat cu crestinismul, pe care l-a influentat ?n unele privinte prelu?nd ?n acelasi timp anumite notiuni de la el. Istoricii secolului al XLX-lea au ?nceput sa critice lipsa de obiectivitate ?n acest domeniu a ereziologilor si sa traseze un tablou mai nuantat al Gnozei. Au descoperit ?n ea o miscare precrestina al carei centru principal a fost scoala din Alexandria, unde scriitori evrei elenizati au combinat iudaismul cu filozofia greaca, cum a fost Artapan care ?l identifica pe Moise cu Hermes, Aristobulos care dadea Vechiului Testament o interpretare aristote-liciana si mai ales Philon care punea cu ?ndrazneala de acord cosmologia din Peniateuc cu cea din dialogul lui Platon, Ti-maeus. Un alt centru a fost reperat ?n jurul lui Ioan Botezatorul, caruia Clement din Roma, ?n HomeMe sale ?i atribuia drept discipol favorit si succesor dupa moarte pe Simon Magicianul.

Aceasta miscare, ?nca ?ntr-o forma necristalizata, a ?nt?lnit ?n drumul ei crestinismul incipient, a cautat sa-l anexeze sau sa-l exploateze filozofic, de unde si vehementele reactii ale Parintilor Bisericii ?mpotriva ei. Pentru a degaja gnosticismul de ceea ce-l ?nconjoara trebuie actionat cu multa prudenta. Un profesor din Strasbourg, Jacques Matter, a fost primul care, ?n 1828, a separat cu claritate gnosticii (Basilidieni, Marcioniti, Valentinien? etc.) de vechii crestini (Nazarenieni, Ebioniti), de crestinii eretici (Docetici, Elxaiti), de crestinii ascetici (Montanisti, Encratisti) si de sectele anticrestine (Samariteni, Hypsistarieni, Mandeeni); acestea reprezinta deosebiri fara de care nu putem avea o istorie serioasa a ideilor.

Studiul Gnozei, continuat dupa el de Adolf Harnack, Wilhelm Bousset si multi altii, avea sa capete ?n secolul al XX-lea o deosebita actualitate, ca si cum spiritul modern ar fi gasit ?n el un stimulent incomparabil. ?n 1945, descoperirea ?n Egipt, l?nga Nag Hammadi, a unei biblioteci gnostice de vreo cincizeci de scrieri, apartin?nd probabil Sethienilor din secolul al IV-lea, a re?nnoit entuziasmul specialistilor pentru autori care nu puteau fi p?na atunci apreciati dec?t prin intermediul unor fragmente citate ?n literatura patristica. ?n Franta, ?n Germania si ?n Statele Unite s-au alcatuit echipe care sa recenzeze, sa traduca si sa editeze pretioasele papirusuri. Ram?ne acum ?n seama criticii sa arate cum a deschis Gnoza calea filozofiei oculte (cuprinz?nd, prin definitie, teologia iudeo-crestina si magia pa-g?na); este ceea ce fac aici si se va vedea ca ele se lumineaza reciproc cu o lumina dintre cele mai puternice.

Daca Hans Jonas a vorbit, pe buna dreptate, de ?religia gnostica", foarte deosebita de celelalte, trebuie sa precizam ca aceasta religie nu pleaca de la o personalitate centrala, cum este Iisus Hristos pentru crestinism, Buddha pentru budism, Mahomed pentru islamism, ale caror revelatii s?nt perpetuate de credinciosi de-a lungul veacurilor. Dimpotriva, ne gasim in prezenta unei constelatii de mici comunitati initiatice servind, fiecare ?n felul ei, cultul unei valori transcendente Gnosis (Cunoasterea), decretata superioara credintei. Chiar atunci c?nd un sef de scoala puternic, un Simon Magicianul, un Marcion, un Valentin, un Basilide, un Mani a fost venerat ca un om-zeu de catre discipolii lui, aceasta veneratie n-a constituit niciodata un punct doctrinal care sa priveasca ansamblul gnosticilor si nu s-a prelungit niciodata mai mult de c?teva generatii. De altfel, ?ntemeietorii acestor comunitati nu s?nt toti cunoscuti; nu se stie daca Carpocratos al Carpocratienilor din Roma este cel care a trait ?n Chefalonia si care este, exact, legatura Nicolaitilor cu Nicolaus, cel combatut de sf?ntul Ioan. Gasim un fenomen analog ?n China, la Taoistii reuniti ?n jurul lui Tao, Marele Principiu, si care se divizau ?n scoli mai putin diversificate si mal putin opuse dec?t cele ale Gnozei.

Grupurile gnostice au avut credinte si ritualuri diferite dar, cel putin, au avut ?n comun una si aceeasi motivatie ideologica si mai multe postulate fundamentale. Ele s-au straduit sa raspunda acelei cumplite ?ntrebari: ?Daca exista un Dumnezeu, de ce exista Raul ?n univers?" Nu putea sa fie mai greu pentru o Divinitate suprema sa creeze o lume perfecta mal degraba dec?t aceasta lume imperfecta unde nedreptatile, dezordinile sociale, crimele se succed pretutindeni si dintotdeauna. Aceste grupuri au ?nceput sa critice Vechiul Testament deoarece nu voiau sa admita ca exista un Dumnezeu at?t de razbunator si crud ca cel prezentat acolo si au ajuns la urmatoarea concluzie,: exista doi Dumnezei, un Dumnezeu rau. Dumnezeul evreilor sl al crestinilor, care a creat lumea si a facut-o atroce, si un Dumnezeu bun ?Strainul", ?ndepartat, inaccesibil, care nu intervine ?n treburile de pe pam?nt carora nu le acorda nici o atentie.

Gnosticii au reprosat deci credinciosilor iudaici si crestini ca se multumesc "cu un Dumnezeu fals, antropomorf, cel care i-a spus lui Isaia ca este ?creatorul raului" (creans malum, conform Vulgatei) ?n timp ce ei, multumita Gnozei, se ridica p?na la Dumnezeul strain si descopera ?n acelasi timp originea si scopul a toate. ?n greaca, gnosis are nevoie de un genitiv, cunoasterea este cunoastere a ceva; Pitagora definea partea secreta a filozofiei sale gnosis ton onton, cunoasterea fiintei; acest termen luat ?n sine, Gnoza, sub?ntelege cunoasterea Dumnezeului strain, izvor al tuturor cunoasterilor posibile. Asa cum ?l traduce Henri-Charles Puech c?nd rezuma trei texte gnostice: ?A avea gnoza ?nseamna sa cunoastem ceea ce s?ntem, de unde venim si unde ne ducem, prin ce s?ntem m?ntuiti, care este nasterea noastra si care renasterea noastra."

Iata si o a doua ?ntrebare, nu mai putin capitala, care a caracterizat demersul gnosticilor: ?De ce s?nt at?tea religii pe pam?nt, ?n locul uneia singure?" Careia sa i te dedici si care s?nt criteriile pentru a o prefera pe una alteia? Cine nu are dreptate si cine are dintre pag?n, evreu sau crestin, dintre cel care crede ?n metempsihoza sau cel care asteapta Judecata de Apoi? Raspunsul la aceasta ?ntrebare ?l aduce ?n scena pe ateu care respinge ?n bloc toate religiile din pricina divergentelor lor si pe fanatic, care se izoleaza ?n religia sa ?nchiz?nd ochii si astup?ndu-si urechile, descumpanit de credinte contrarii. Gnosticul se foloseste de Gnoza ca de un filtru prin care trece religiile si filozofiile pentru a nu pastra dec?t ceea ce considera ca e mai bun. El ?si fabrica o religie intelectuala, savant elaborata, ?n locul unei religii revelate ale carei enormitati s?nt justificate prin viziuni, extazuri, halucinatii auditive. Putinii vizionari ?n gnosticism: Valentin, caruia cuvantul i-a aparut sub forma unui nou-nascut, Marcos, care a vazut pe cer Adevarul ca pe o imensa femeie goala tatuata cu literele alfabetului, s?nt niste exceptii. Profetii Bibliei erau detestati fiind acuzati de a fi fost cu totii inspirati de Dumnezeul cel rau (ceea ce explica faptul ca, ?n general, ei anuntau numai catastrofe).
Aceasta atitudine ar putea fi contestata daca Gnoza ar lua de ici si colo notiuni contradictorii si le-ar uni fara noima; dar ea procedeaza la topirea lor si la recrearea lor. Jacques Matter o recunoaste explicit: ?Gnosticismul nu compileaza; el modifica tot ceea ce a luat de la altii."

Iata de ce nu trebuie sa ne lasam ?nselati de elementele crestine din Gnoza; ele ?si schimba sensul ?n functie de context. Carpocratii se m?ndreau ca poseda un portret autentic al lui lisus Hristos, facut la ordinul lui Pliat din Pont, si la ceremoniile lor faceau statui care-l reproduceau si pe care asezau coroane de flori; dar ?l cinsteau ?n acelasi fel pe Pitagora si pe Platon. Prodicienii (discipolii lui Prodicos) aveau ca texte sacre Apocalipsele lui Zoroastru; alte comunitati se refereau la versiuni noi ale unor episoade biblice ce se intitulau Evanghelia Evei, Evanghelia dupa sfintul Toma, Apocrifo-rvul lui Ioan etc. Toate aceste lucruri nu tineau de eclectism, deoarece exista ?ntotdeauna o ?ncercare de sinteza; este tocmai lucrul care face ca anumite cosmogonii gnostice sa fie at?t de complicate, ?n care grija de a pune de acord valori ce nu se pot ?mpaca ?ntre ele se epuizeaza ?n subtilitati nesflrsite.

Ambitia gnosticilor de a uni ?n mod indisolubil, ?ntr-o religie filozofica, pag?nismul si crestinismul, le-a adus dusmani din am?ndoua taberele. ?ntr-un discurs adresat discipolilor lui, unii dintre ei sedusi de ideile Gnozei, Plotln i-a pus ?n garda: ?S?nt inventii ale unor oameni care n-au nici o legatura cu vechea cultura elena." Si subliniaza cu indignare: ?Ei admit generari si coruptii de tot felul ?n inteligibil; condamna universul sensibil; socotesc drept greseala unirea sufletului cu trupul; ?l critica pe cel care guverneaza universul nostru."

Dar, ?n numele Bisericii, Tertulian ?i asaza pe gnostici alaturi de Socrate, de Diogene si de alti filozofi pe care ?i detesta iar Origenes, ?n anul 249, c?nd pag?nul Celsus ?i confunda pe gnostici (Ophip si Cainiti) cu crestinii, protesteaza, caci nu poate fi vorba de nici un fel de comparatie: ?Acestea s?nt doctrine care nu apartin unor crestini ci unor oameni total straini de mantuire." El se refera, fireste, la m?ntuirea prin credinta deoarece gnosticii revendicau tot timpul m?ntuirea prin Gnoza. Daca ne-am ?ndoi vreo clipa de originalitatea gnosticismului, am gasi la adversarii lui lucrul care sa ne convinga ca e vorba de o ?ntreprindere paradoxala si cu adevarat noua.

A evalua Gnoza este o treaba anevoioasa din pricina numarului de scoli care au practicat-o. Epiphanes, ?n secolul al IV-lea, a consacrat gnosticilor trei sferturi din al sau Panarion (sau ?cutie cu medicamente") ?mpotriva a optzeci de erezii, numind astfel opt grupuri acefale si studiind separat pe toti cei care, de la Basilldlenl la Heracleonitl, aveau un maestru anume. S-au propus diferite tipuri de clasificare: Jacques Matter ?i repartiza geografic, disting?nd ?scolile din Siria, din Egipt si din Asia mica", dar au existat gnostici si ?n Spania (Agapetii si Pris-cillianistii), ?n Italia (unii Valentinieni s-au asezat la Milano), ?n Galia (Marcosienli au avut o biserica la Lyon). Eugene de Faye a preferat sa-i ?mparta ?n patru categorii: ?gnosticii antibiblici", ?Adeptii Mamei" ?gnosticii licentios!" sl ?gnosticii legendei", ceea ce nu are nimic exhaustiv; ?ntr-adevar unde-i pui pe Naaseeni, adoratorii sarpelui, pe Antitacti, care erau ?mpotriva legilor omenesti din dragoste pentru legile divine, si alte grupuri? Cea mai buna ar fi o clasificare mixta, pe perioade si pe teme; nu voi da aici dec?t o prescurtare, fiind de la sine ?nteles ca ?n aceasta carte, ?n care vreau sa expun o forfota de idei, un furnicar de personalitati, ma abtin sa fac portrete concise, analize ponderate sl tranzitii rapide ca sa pot descrie ?ntr-un unic tot toate aspectele filozofiei oculte.

**************

ALEXANDRIAN, eseist, istoric de arta si romancier, a facut parte din miscarea suprarealista careia i-a consacrat doua mari lucrari devenite clasice, L'Art sur-raaliste (1969), Le Surrealisme et le reve (1974), si diferite monografii: Andra Breton par lui-meme (1971), Marcel Duchamp (1976), Georges Henein (1981) etc. Timp de mai multi ani a fost critic de arta la revista L'Oeil si la ziarul Arts si critic literar la revista L'Express.).