S-a întors: Adolf Hitler se trezeste pe un maidan, în Berlin, în anul 2011.
Nevatamat, în vârsta de 57 de ani si singur-cuc.
Nu stie nimic despre vreo sinucidere, nu s-a prins ca s-a încheiat razboiul, nu stie decât ca Berlinul arata mult schimbat fata de ultima oara când l-a vazut. Iar oamenii reactioneaza diferit de cum era el obisnuit.
Hitler nu ramâne multa vreme nedescoperit.
Doar ca nimeni nu crede ca e el. Un vânzator de ziare îl descopera plimbându-se fara tinta si crede, evident, ca ar fi un excelent imitator pe care prietena l-a aruncat în strada.
Când afla ca Hitler nu a avut înca aparitii publice, se gândeste ca e doar timid.
Sperând sa mai câstige un banut în plus, îl recomanda pe Hitler pentru televiziune.
Îl prezinta unor barbati de la o companie de productie care mai treceau pe la chioscul lui sa cumpere cafea.
Hitler se poarta cât se poate de natural – iar oamenii de televiziune sunt entuziasmati, introducându-l de îndata ca oaspete permanent în emisiunea de comedie a showman-ul turco-german Ali Glumöz.
Hitler însa devine un succes cu ajutorul internetului. El devine un fenomen pe Youtube, ceea ce îi aduce si mai multe aparitii si o prezenta mai lunga în emisiunea lui Glumöz – dar si amenintari din partea neo-nazistilor.
Iar drumul spre succes trece direct pe la cel mai puternic tabloid german: BILD.
Ziarul îl ia la ochi ca pe „Naucitorul Youtube-Hitler”, mai ales pentru ca el nu-si iese niciodata din rol.
E permis asa ceva? E OK sa faci glume cu Adolf Hitler? BILD spune: Nu.
Dar succesul lui Hitler genereaza si proteste.
Secretara sa loiala afla despre radacinile sale iudaice si îl ia la întrebari.
Dar împotriva sa sunt mai ales neo-nazistii: pentru ei, Hitler reprezinta o insulta pentru Hitler.
Doi baieti suparati îl ataca într-o alee si îi dau o bataie sora cu moartea.
Hitler supravietuieste cu rani dureroase dar care nu-i pun viata în pericol.
Si începe sa primeasca telefoane surpinzatoare la spital... Acum ca atacurile l-au absolvit de banuieli în ochii publicului, tot soiul de partide politice iau legatura cu el în speranta ca ar putea deveni un stindard al succesului pentru partidul lor.
Este contactat si de o editura. Ne despartim de Hitler când începe sa-si dicteze noua carte.
Si îl vedem facând planuri: daca altii tot trag de el sa li se alature, de ce nu si-ar înfiinta si el propriul partid?
“Am vrut sa arat ca Hitler ar fi avut astazi în societatea noastra democratica aceleasi sanse de succes ca pe vremuri, doar ca în alt fel”,
(Timur Vermes)