Familia Casassovici. 1810-1976. Cinci generatii în România

Saga unei familii, revelatoare pentru întelegerea rolului clasei medii care, prin munca cinstita, perseverenta si hotarâre, a faurit România, asa cum devenise ea înainte de al Doilea Razboi Mondial. Prin munca si inventivitatea acestor oameni, în mai putin de un secol, România a sarit din feudalism direct în capitalismul avansat, devenind, înainte de razboi, o tara avansata economic, care depasea Grecia sau Portugalia. Aceasta clasa medie ne lipseste acum, decimata si izgonita de comunism si imposibil de refacut în conditiile de coruptie si de suprataxare a muncii cinstite, generate de autoritatile noastre.

Fragment:

„Dupa armata, în vara urmatoare, am petrecut trei saptamâni la Balcic, din nou cu cortul si cu caiacul.

În acele vremuri, atmosfera era boema, lipsa de constrângeri, caldura, marea albastra si casele tataresti dadeau vacantelor la Balcic un farmec unic.

La Mamut, la un pian hodorogit, rasunau rag-time-uri tapate de studentul Celibidache, în timp ce noi aveam lungi discutii cu cafele si serbeturi.

Îmi placea sa înot, puteam sa rezist în bras ore întregi, fara sa obosesc, cu un sentiment de imponderabilitate, detasat parca de orice efort, într-o totala beatitudine.

Cu Sergiu Celibidache si flirtul lui din acele vremuri, Iris Banbura, si alti câtiva baieti si fete, am facut pe mare o excursie pâna la Capul Caliacra. Pacat ca am pierdut, ca multe altele, filmul pe care l-am facut atunci cu aparatul meu de cinematografiat de 16 mm.

Tot atunci, bunul meu prieten Mihai Meitani mi-a prezentat-o pe Coca Iliescu. Eram cu totii în apa. Mi-a parut cam distanta si rece si, ca sa o pun «à son aise», înotând pe sub apa, am ridicat-o si dat-o bâldâbâc în apa.

Dar Coca nu a apreciat si pentru moment relatiile noastre au fost reci.

Ele nu se vor încalzi decât mai târziu, la Bucuresti.

Dar în acel an zbuciumat 1939, dupa înfrângerea Poloniei, pe cerul României se adunau nori grei. Rusia a impus cedarea Basarabiei, urmata de cedarea celor doua judete din sudul Dobrogei.

Eram atunci la Mamaia, pentru doua saptamâni la Rex, într-o companie foarte agreabila, cu Aglaie Chapeau-Rouge si Mia Zwidenek, când am aflat de caderea Cadrilaterului.

Am plecat imediat la Bucuresti si, pe drum spre bac, am întâlnit siruri nesfârsite de carute cu aromâni, care se refugiau în tara, amarâti, cu chipurile împietrite, mergeau pe lânga carutele în care îsi încarcasera în graba ce au mai putut lua din casele lor, cutia cu oratanii si sacii de cereale, în timp ce dupa carute veneau legate câte o vaca sau doua, oi si un câine pricajit.”

(Din capitolul „Povestea vietii lui Mircea Casassovici” )