Daode Jing. Cartea despre Dao și virtute
Dao De Jing sau Tao Te King - CARTEA DESPRE DAO SI VIRTUTE
Datorită profundei sale gândiri filosofice, Laozi a fost considerat „părinte al filosofiei Chinei”.
Cartea despre Dao și virtute, care conține circa 5000 de caractere chinezești, include texte cuprinzătoare, variind între filosofie, istorie, politică, etică și cultivarea spiritului omului.
Filosofia este, totuși, principala preocupare a gândirii lui Laozi cu Dao-ul ca nucleu al său.
Cartea filosofului chinez Laozi s-a răspândit în Occident, fiind prețuită de mulți filosofi, oameni de știință și de litere, istorici și oameni politici.
În prezent, există peste 500 de ediții în peste 30 de limbi străine.
Astăzi putem afirma fără nicio exagerare că, de la apariția sa, Cartea despre Dao și virtute a produs o uriașă influență asupra Chinei și a lumii întregi, devenind o parte din bunurile spirituale, din comoara înțelepciunii, ce aparține întregii omeniri.
Xu Wende
Recomandari:
Dao De Jing, scris in sec. VI i.Hr., este un text clasic al daoismului filosofic, care a influentat profund toate sistemele de gandire precum si religiile Chinei.
Cu exceptia Bibliei, acest text de numai 5000 de caractere a cunoscut cea mai larga popularitate, fiind tradus in majoritatea limbilor.
In urma raspandirii lui Dao De Jing pe durata a doua milenii si jumatate, a iesit la iveala un fapt uimitor, anume ca Lao Zi este un fluviu care aduna apele culturii orientale si occidentale, devenind o comoara a intelepciunii lumii si ca influenta sa trece de la cercurile academice la societate, de la teorie la viata oamenilor de toate zilele.
(Su Yan)
"Dao desemneaza realitatea ultima, misterioasa si insesizabila, fons et origo a oricarei creatii, temei al intregii existente".
(Mircea Eliade)
"Cine nu a citit Dao De Jing a lui Lao Zi nu poate spune ca a patruns in adancul culturii chineze."
(Lu Xun)
"Cartea lui Lao Zi este precum un izvor, precum o fantana pururea nesecata si plina de comori; nu ai decat sa arunci o galeata si vei intra in posesia lor".
(Friedrich Nietzsche)