Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru si o Floarea Soarelui. ?ntr o zi, Zmeul i-a dat Florii un bat si o ata, ca un fel de undita, si i-a spus: ?Ai ?ncredere ca, at?ta timp c?t stau l?nga tine, batul e prins de cer si nu se poate desprinde".
Floarea Soarelui s a agatat de funia batului, a urcat pe inima, a ?nchis ochii si a ?nceput sa se legene. Fiecare bataie a inimii tinea locul unei caramizi. Asa ?si construiau lumea.
Dupa c?teva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greseala Cerul. S a speriat at?t de tare de fericire, ?nc?t a deschis ochii. Era singura. Zmeul Albastru nu mai era.
A fost exact c?t sa cada din Cer, sa se izbeasca de pam?nt si ?ntr o secunda sa se faca tandari. C?nd Zmeul s a ?ntors, a fost prea t?rziu. Fiecare m?ng?iere pe care i o broda pe suflet nastea o lacrima. si fiecare lacrima facea sa creasca n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactusi este povestea celor care au ?ndem?narea sa (se) minta.
Un roman scris ?n 40 de zile, un joc al introspectiei si al (re)gasirii de sine. Recomandat persoanelor aflate ?n deruta existentiala, cu alergie la minciuna si cu tulburari de maturitate. Jocul ?ncepe cu o singura pista: sufletul tau.
?n fiecare zi cobori ?n tine, ?n ad?nc. N ai cum sa te ntorci, n ai cum sa te opresti, ci doar sa mergi ?nainte. Ultima zi este rascrucea, momentul deciziei: ??ncotro?". Cele 40 de zile de reflectie si sinceritate ?ti dau raspunsul si la final nu mai ai nicio sansa de ezitare? simti exact pe unde s o iei.
