Lumina a fost si este... cautarea mea, cred ca este si cautarea dumneavoastra.

Lumina suntem noi, este acea parte din noi pe care o pierdem prin experienta dureroasa, traumatizanta, prin greutatile si provocarile vietii noastre.

Fiecare dintre eseurile pe care le veti citi aici se doreste a fi un mic indiciu catre... lumina care sunteti, o mica idee pentru a percepe diferit si a pasi înca putin catre Sine, catre o stare de spirit ziditoare.

Eu am avut nevoie de lectura, am avut nevoie de aceasta cautare de sine, am avut nevoie de indicii, de marturisiri si de oameni care sa ma sprijine, sa ma împac cu evenimentele dureroase ale vietii, am avut nevoie sa învat acceptarea si sa învat pas cu pas sa înteleg lumea altfel decât era înteleasa la suprafata. Am avut nevoie de o coborâre în profunzimea propriei mele fiinte si, daca tineti în mâini aceasta carte, cred ca si dumneavoastra cautati... dincolo de aparente si, poate, aveti nevoie sa patrunderi sensul mai profund al propriei vieti.

În cautarea mea am descoperit puterea ideilor de a corecta constiinta, de a modifica instantaneu starea de spirit, respectiv energia, sistemul mental, emotional si, adesea, actiunile flintei. Ideile pot fi vindecatoare si asta încearca sa faca fiecare dintre ideile pe care le veti citi aici. Fiecare dintre ele ar putea fi un medicament pentru suflet si minte.

De-a lungul timpului au fost multi oameni care si-au schimbat decizii dramatice ajungând în posesia unora dintre aceste idei. Au fost oameni care si-au facut carti din scrierile mele, decupând articolele din ziarele la care am lucrat: exista mii de astfel de carticele personale, care le-au fost oamenilor calauze în momentele lor cruciale de viata. Cautând si scormonind existenta pentru mine însami, am gasit ca ceea ce a fost bun pentru mine e bun si pentru alti oameni. Ce am înteles pentru mine si mi-a fost de ajutor, e bun si e de ajutor si celorlalti. Sper ca ideile pe care le veti citi aici sa va daruiasca un strop de speranta, un strop de bucurie, un strop de încredere, un strop de crestere interioara si sprijin pentru a merge mai departe în propria dumneavoastra cautare de sine si în vindecarea sau ameliorarea sufletului si a mintii. Lipsurile, traumele, pierderile si toate cele grele ale vietii ne pot deprima, ne pot trage printre umbrele lipsei de speranta si ale nefericirii.

Uneori e îndeajuns sa interactionezi cu o idee pentru a-ti schimba viata. M-as bucura daca... o idee, fie si una singura, este... ideea în care va recunoasteti si în care va gasiti o justificare pentru a merge mai departe, catre lumina si iubirea în care ati venit în aceasta lume.”

(Maria Timuc)

Iata un fragment din prefa?a car?ii, semnata de renumitul profesor Dumitru Constantin Dulcan:

"Maria Timuc este un dar prin care pronia a voit sa comunice cu noi, vorbindu-ne despre iubire, acea mare iubire prin care îi recunoastem pe toti semenii ca fiindu-ne frati; despre Iisus si despre rugaciunea inimii; despre marii sfinti ai neamului românesc, chiar daca înca unii nu sunt sanctificati plecând nu prea de mult dintre noi; despre vindecare si auto vindecare; despre necesitatea de a ne pastra întelepciunea gândului si a faptelor noastre.

O întâlnire cu Maria Timuc ramâne adânc încrustata în memoria retinei si în sensibilitatea sufletului. Ramâi cu sentimentul ca exista oameni pe care Cerul i-a ales ca purtatorii sai de daruri pentru ca, la rândul lor, sa le daruiasca noua.

Maria Timuc - poeta, prozatoare, eseista, ziarista - angelic inspirata, ne aduce în scrierile sale, idei mereu noi, surprinzatoare, sclipiri ale unui spirit feminin subtil, scormonitor de nestemate în solul tern al realitatii contemporane.

Scrierile Mariei Timuc au asupra cititorului un efect trezitor al bucuriei de a fi si al luciditatii care ne descopera sensurile originare, din illo tempore ale lumii - sensuri care par pierdute în continua sa zbatere si curgere spre niciunde a cotidianului tot mai apasator.

Prin opera sa, Maria Timuc ne reconecteaza la Sursa Divina, ne scoate din deznadejde îmbarbatându-ne si spunându-ne ca înca nu este totul pierdut, ca dupa furtuna purificatoare, de acolo de sus, cineva trimite copiilor sai lumina iubirii iertatoare si Soarele datator de viata. “ (Dumitru Constantin Dulcan)