„Trase smucit una dintre draperii într‑o parte în aşa fel încît lumina să cadă pe ea, sfredeli cu privirea în ochii profesorului Brauner, apoi începu:

– Cine iubeşte şi lasă/ Dumnezău să‑i dea pedeapsă!

Blestemul ieşea scrîşnit din pămînt, se aduna din cerul care răbda totul, traversa pieptul ei şi se revărsa cu putere în odaie, nu prin glasul ei, ci, frîngîndu‑i‑l, prin însuşi glasul părăsiţilor care‑i dăduseră naştere.

Maria lăsă durerea să o străbată şi să se strige singură.

Cînd rosti Tîrîişul şarpelui, prelungind dincolo de puterea de ascultare a celor doi bărbaţi î‑urile şi ş‑urile, genuni întregi de deznădejde şi furie neputincioasă îi cuprinseră pe toţi trei, iar odaia păru să se desprindă de lumea cunoscută şi să plutească într‑un univers de durere fără margini.

Cînd isprăvi, ducînd fără greş pînă la capăt întreg cîntecul auzit abia de două ori, Harry Brauner rămase lipit de spătarul fotoliului aşa cum rămîi într‑un automobil care prinde brusc viteză.

Maria aduse cea dintîi lucrurile la locurile lor, trăgînd la loc marginea draperiei şi netezind cu palma postavul care acoperea masa.

Profesorul o mai urmări o vreme, fără să se obosească să‑şi mascheze interesul sub politeţuri ce păreau acum nepotrivite în odaia în care Maria cîntase, pentru prima oară în viaţa ei, Cine iubeşte şi lasă.

– Ăsta nu‑i lucru curat, spuse într‑un tîrziu, înţelegînd că nu va descoperi mai mult din fata aceasta dacă continuă să o privească.”

Născută în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti pe 25 septembrie 1913, Maria Tănase este mezina florarului Ion Coandă Tănase şi a Anei Munteanu. Urmează cursurile Şcolii secundare de fete „Ion Heliade Rădulescu”, dar, după trei ani, din cauza lipsei de bani, se retrage şi se angajează casieră la „Bufet de 7 lei”. Mai apoi se înscrie la concursul anual al Teatrului „Cărăbuş”, primind un rol într-un cuplet.

Sub îndrumarea lui Harry Brauner, Maria imprimă o serie de cîntece populare la Casa de discuri Columbia. Plăcile au mare succes în Bucureşti şi Viena, iar debutul la radio îi aduce admiraţia întregii ţări.

E perioada în care restaurantele bucureştene şi teatrele de revistă se întrec în oferte. Tot atunci îl cunoaşte la Paris pe Constantin Brâncuşi, de care o va lega pentru tot restul vieţii o dragoste chinuită.

În 1940, din cauza intelectualilor evrei din cercul ei de prieteni, Garda de Fier îi distruge toate discurile şi îi anulează turneele, interzicîndu-i orice apariţie publică. În 1941, cenzura e ridicată, iar Maria devine agent de legătură şi influenţă al SSI. Se căsătoreşte cu juristul Clery Sachelarie, un vechi prieten care i-a fost alături vreme îndelungată.

Ulterior i se propune un post de profesoară la Şcoala medie de muzică nr. 1 din Bucureşti. În 1963, în timpul unui turneu, află că este bolnavă de cancer, stingîndu-se din viaţă cîteva luni mai tîrziu. vDincolo de toate acestea însă, cele mai importante realizări ale Mariei şi cele mai greu de prins în cuvinte sînt sentimentele pe care le trezea în inimile cunoscuţilor sau ascultătorilor: avea puterea de a găsi şi a scoate la suprafaţă cele mai intime dureri sau bucurii ale oamenilor, vorbind direct sufletelor.