Frate, Dumnezeu ingaduie sa ai o stramtorare, o durere, o greutate, sa traiesti ceva care poate te copleseste pana in strafundurile existentei tale?

Aceasta este o binecuvantare!

Te cerceteaza Dumnezeu!

Este ca si cum ti-ar spune: "Sunt aici. Opreste-te si ia amintea, intoarece-te si priveste-Ma! Nu te lasa coplesit de problema, oricare ar fi aceasta! Vreau sa-ti dau ceva! Ce-am sa-ti dau? Pe Mine Insumi, si sa te fac Dumnezeu! Voiesc sa fi ceea ce sunt si Eu, adica Dumnezeu, pentru ca te iubesc, te doresc, pentru ca esti faptura Mea si pentru tine le-am facut si le fac pe toate."

- Arhim. Simeon Kraiopoulos

Cartea ne spune ca suferinta este un instrument pedagogic pe care Dumnezeu il foloseste intotdeauna pentru binele omului, pentru izbavirea lui din capcanele sau din captivitatea unei existente autonome, suficiente siesi, dedata placerilor trecatoare. Suferinta, oricat ar fi de grea si de chinuitoare, este un semn al prezentei si al lucrarii lui Dumnezeu, un semn al atentionarii si al iubirii concrete a lui Dumnezeu fata de om.

Imi amintesc un cuvant cutremurator al Sfantului Ioan Gura de Aur, care spune: “Te ameninta Dumnezeu, inseamna ca voieste sa te izbaveasca!

Tace, inseamna ca se gandeste sa te dea pieirii!”.

Perceputa astfel, suferinta este cu mult mai usor suportata si, ceea ce este mai important, devine cu adevarat izbavitoare si vindecatoare pentru sufletul omului.

Sigur ca cel mai greu lucru este sa convingi pe cineva care trece printr-o suferinta grea ca starea aceea este una pozitiva si nu una negativa.

Cartea Parintelui Simeon ne convinge de acest lucru, chemand pe cel suferind sa-si analizeze cu staruinta propriile trairi si modificarile intervenite datorita unei anume atitudini fata de suferinta.

De cele mai multe ori atitudinea acestuia este una de razvratire si de respingere a suferintei.

Aceasta atitudine ii sporeste chinul.

Parintele reuseste sa convinga, insistand si revenind de nenumarate ori asupra acelorasi aspecte, de faptul ca asumarea suferintei, ca manifestare pedagogica a lui Dumnezeu fata de noi, este calea izbavitoare pe care o poate experimenta oricine.

Autorul lucrarii este un binecunoscut arhimandrit-teolog grec contemporan, Parintele Simeon Kraiopoulos.

Nu este vorba de un tratat sistematic, ci de o serie de meditatii, predici, omilii tinute de autor cu diferite ocazii, in biserica sau in sali de conferinte.

Ajuns la o varsta patriarhala si retras la o manastire din Tesalonic, Sfintia sa a fost si ramane intr-un continuu contact cu poporul binecredincios dar si cu Bunul Dumnezeu.

Este un neobosit slujitor al cuvantului. Inzestrat cu un rar dar al analizei realiste a celor mai delicate aspecte ale vietii umane, dar si un excelent cunoscator al teologiei si al spiritualitatii crestine, Parintele Simeon ne ofera una din cele mai convingatoare si mobilizatoare lucrari despre suferinta.

Una din multele calitati ale acestei lucrari este caracterul foarte personal al discursului.

Personal, in sensul ca autorul evita discursul abstract, neutru, teoretic si ne propune un discurs asumat la nivelul propriei persoane. [...] Parintele Simeon se dovedeste a fi un experimentat si rafinat psiholog crestin.

Cartea este un dialog intre un duhovnic foarte experimentat si crestinul aflat in postura suferindului.